Counter-Strike cu bile de vopsea

„Băi, ești bine?”, o întreabă Vlad pe Cristina, căzută la pămînt, după ce era să îi scoată un ochi cu o bilă de vopsea. Costumul de camuflaj primit a venit la pachet cu masca de protecție ce din cauza frigului de afară se aburea pe interior. Cu vizibilitatea redusă, mai cădeau victime și din rîndul echipei proprii.

În pădurea de pe Bucium, partida de paintball s-a jucat într-un decor ce adu­cea cu un peisaj inspirat din fil­me­le cu trupe comando. Împărțiți în două echi­pe, ne-am făcut planul și am decis să furăm stegulețul din baza inamică. Mi­siunea noastră era „împușcă tot ce nu are nuanța camuflajului tău”, așa cum Adi mi-a descris-o într-un mod cît mai simplist. Cu arma dotată cu o butelie aflată sub presiune, am plecat în căutarea marelui premiu.

Mă ascund după un copac, scot ușor capul și nu observ nimic, simt doar liniștea amenințătoare care îmi ri­dică tot părul de pe mîini. Acum îmi dau seama ce nu au reușit cei din fil­me­le de acțiune să redea și pe ecran. Cînd văd inamicul cu masca pe față alergînd înspre mine, am impresia că un mercenar din pădurile Columbiei se năpustește asupra mea.

Rezistența din spatele tufișului

După fiecare rundă, „soldații” se strîng în jurul celor care vînd bilele cu 20 de bani bucata pentru a-și reîncarca muniția. Doar eu rămîn în spate, di­si­dent, să culeg bilele de pe jos trase de alții rămase întregi – nu din non-con­formism, ci din considerente eco­no­mice. Runda următoare a cîștigat-o echi­pa adversă, însă trupa mea formată din puștani de 20 de ani s-a amă­git cu gîndul că victoria a fost de par­tea vîrstei înaintate și nu de partea ta­len­­tului. „Ce să le faci, frate? Ăștia în loc să stea acasă să-și vadă de neveste, vin să joace hoți și vardiștii”, conclu­zio­nează intrigat Adi. Asta a fost situația dramatică care a spart gașca și a luat cheful tuturor de vînătoare. Tind să-i dau dreptate lui băiatului, care îmi zice în drum spre mașina „pînă la urmă, ce caută o fată la un joc de băieți?”.

Andrei COȘAN