Cu pumnii la pateu

Dintotdeauna m-am ferit de ore­le de sport, așa că nici la cursul de autoapărare n-a durat mult pînă să încep să mă ascund în spatele celorlalți 20 și ceva de participanți, în­cercînd să scap de exercițiile din ce în ce mai complicate de joc de glez­ne, care-s de fapt primul pas nu nu­mai pentru a deveni un bun luptător, dar și un iscusit dansator de step.

Oricum nu aud prea bine indica­țiile instructorului de rîsul pițigăiat al Elenei, care acaparează toată sala. Subtilă ca luna, ne dă de gol din pri­mele zece minute, cînd trebuie să fa­cem programarea următoarelor vizi­te. „Noi nu putem miercurea de la 8, că avem ședință la ziar”. Deja toată lu­mea ne știe de infractori.

Cînd o văd pe Cristina rîzînd de cum execut unul din exerci­ții, renunț de tot și mă plimb printre ceilalți studenți, ca să pară că fac ce­va și nu stau degeaba. Cătălin, mai ghiduș fi­ind, observă, o ia pe Cristi­na și cei doi mă pun în fața rîndului. „Hai, e rîndul tău!”. N-am de ales și mai fac odată un fel de pas încruci­șat, în­cer­cînd să nu mă împiedic. Pen­tru pri­ma oară cînd trebuie să luăm poziția de gardă din picioa­re, cu pumnii strînși sînt atenționat că nu-mi apăr foarte bine ficatul. „Da, știu”, răs­pund mai mult în glu­mă și încerc să-mi corectez mișca­rea. Pînă la urmă fiecare dintre noi învață cam cum trebuie să stea, să meargă înain­te și înapoi în gardă și să se învîrtă în jurul adversarului și e timpul să mă lupt cu al meu coleg Cătălin, pe via­ță și pe rîsete, în în­cer­carea de a cîș­ti­ga o caracatiță, a­di­­că o cîrpă.

După caracatiță

Dar, în loc să fiu atent la caracatiță, prefer să mă uit la ceilalți studenți. Cele mai amuzante sînt fetele, care uneori își mai greșesc numărul și pleacă în locul alteia. Mai rîd pu­țin de Cristina și Elena, mă mai lupt cu Hopulele pentru cîrpa din mij­lo­cul sălii de sport și, pînă să-mi dau seama, jocu-i gata.

Colegu’ mă face cu 2 – 1, dar plec din sala Facultății de Educație Fizică și Sport cu trei lecții importante: bărbia se ține-n piept, dacă adversarul e mai mare, e bine să ai viteză și ar trebui să-mi protejez mai bine ficatul.

Ioan STOLERU