De la Viflaim, citire
1001 de măști 29 noiembrie 2009 Niciun comentariu la De la Viflaim, citire 1„Credeam că în Bethleem nu este un sistem, dar au. Aici nu este nici un fel de sistem!” îmi spune un student din Cisiordania, după ce mă așez lîngă el și prietena sa pe o bancă de la Universitatea de Medicină și Farmacie. Se vede pe fața lui oboseala și începe să mi se plîngă de coada la care așteaptă de două săptămîni pentru a se înscrie la facultate. „Dacă vii dimineață, ai să vezi că se întinde pînă la mașini”, și-mi face semn cu mîna să mă uit la o parcare de 100 de metri depărtare de bancă pe care stăteam.
După ce a aflat că i s-au mărit toate taxele pe care le plătea pînă acum, viză, taxa pe zi de vacanță și chiria, îmi zice că nu știe cît are de plătit pe an taxa de școlarizare. „Vroiam să ne strîngem toți studenții străini de la universitate și să mergem la rector”, pentru că nimeni nu vrea să le comunice.
Said a venit tocmai din Palestina să studieze la UMF Iași, după ce a învățat doi ani în Germania și unul în Bethleem. Prietena sa, Andreea, a cărei mamă este din România, se află lîngă el și din cînd în cînd îi traduce în arabă ce-i spun eu. Printre altele, își aduce aminte de nemți și de sistemul lor eficient de înscriere la universități. Apoi indignat, îmi zice că spre deosebire de România, unde plătește 320 de euro pe lună, acolo plătea doar 1500 de euro pe an și „eu ca străin plătesc acum, cinci euro pe ziua de vacanță, în loc de trei dolari, deși nu am nici o facilitate în plus”.
Nu-i place această birocrație și nu înțelege cum toți studenții acceptă să dea cîte 5000 de euro pe an „pentru nimic”. Pentru că, după cum îmi mărturisește într-un final, acei bani ar putea fi folosiți pentru învățarea limbii engleze de către doctorii din spitale la care universitatea își trimite studenții să-și îndeplinească stagiile de practică. Mă mir la auzul acestei vești, zicîndu-mi în gînd că se vede că nici eu nu știu foarte multe despre propria mea țară.
Andrei COȘAN
Adaugă un comentariu