Epilog politic
1001 de măști 9 iunie 2010 Niciun comentariu la Epilog politic 0„Blonda, blonda! Să vină blonda la poză”, strigă un brunet învăluit într-o robă care îl face să semene cu un preot druid. Abia cînd își potrivește banderola vișinie a Facultății de Științe Politice și scoate dintr-o sacoșă toca își dă de gol statutul de absolvent. Strecurîndu-mă printre mulțimea de absolvenți, mame cu părul permanent, unchi arși de soare și surioare preșcolare cu fundițe roz, am realizat că nu fac nicidecum notă discordantă și mă pot da drept o verișoară venită de-acasă sau o iubită zeloasă.
Amfiteatrul „Mihail Kogălniceanu” se umple rapid cu rude îmbrăcate în culori pastel, după care, pe fondul pieselor „Amazing grace” și „Simply the best” a Tinei Turner, grupa I intră în șir indian în sală în aplauzele verișorilor din spate.
Ghidușie la final
„Știți care este cel mai scurt discurs din istorie?”, întreabă un profesor, îmbrăcînd subit un zîmbet cîrcotaș. „Avram Iancu l-a rostit, pe cîmpul de bătălie, cînd le-a zis oștenilor: «No, merem?», și oștenii au răspuns, firește, «No, hai!»”, continuă cu emfază. Profesorul își continuă în aplauzele studenților discursul despre Larry Walters, britanicul care s-a ridicat la o altitudine de 4600 de metri într-un aparat de zbor confecționat din 45 de baloane cu heliu atașate de un scaun de grădină. „Important e să țineți mereu minte că dacă vă doriți cu adevărat ceva, nu e chiar imposibil de realizat”, conchide dascălul.
Premierea absolvenților are loc în stilul clasic, cu o coloană sonoră estivală și piperată cu cîte un discurs demn de clasa a zecea a fiecărui șef de grupă. „Acum vom viziona un filmuleț realizat de colegii noștri”, anunță aproape emoționată prezentatoarea. În cîteva secunde, pe panoul de videoproiecție au început să se deruleze imagini cu studenți în decoruri diferite, de la discoteci, peisaje ninse, amfiteatre, săli de curs, în grup, de Hi5, acțiuni extracuriculare ori baluri mascate. Pentru mine, o studentă rătăcită din anul al II-lea, momentul revelatoriu a venit la finalul filmulețului, cînd pe ecranul negru a apărut cu litere de-o șchioapă mesajul „Ne vedem în 2020!”. Înghit în sec și mă pierd printre studenții cu pălăriuțe pătrate care se înghesuiau la poza de grup. La anul, e rîndul meu. Și gata.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu