Examenul se invata la volum mic

Cuvintele de ordine “Pastrati linistea!” ar trebui sa-i faca pe cei care vin la sectia de Filosofie a Bibliotecii Centrale Universitare  sa invete mai cu spor si cu mai multa tragere de inima. In sala, mese de cinci locuri, scaune de lemn care scirtie la fiecare respiratie, doua coloane de marmura innegrita si multi studenti care incearca sa invete pentru sesiune. Fiecare prin metodele lui.

Au lasat la o parte cartile si acum isi fac planul de bataie pentru examenul de miine. “Eu nu mai stau aici nici daca ma impusti. Am sa-mi scriu pe telefon juma’ de capitol si restul poate prind ceva de la aia din fata”. Cu o masa mai in fata, cei doi incearca sa gaseasca metode mai “practice” pentru a reusi sa ia o nota rezonabila miine. Coatele pe carte nu aduc desteptarea imediata. Nici complicele sau, ceva mai silitor, nu-l sfatuieste de bine: “ia si scrie tot pe fituici si te ceri la baie ori de cite ori ai nevoie”. Toata discutia se poarta in liniste, nimeni nu se intoarce, nu se uita insistent. Doar trei lucruri ii fac pe cei care se concentreaza sa arunce priviri taioase: tusitul, pocnitul din pix si fisiitul produs de sticlele de Cola.

Fituicile se fac in sala de lectura

La fiecare 10 minute, cineva se ridica si iese afara la o tigara sau o convorbire scurta la telefon. Insotita de un maldar de carti, o domnisoara intra si reuseste sa scape cite una la fiecare pas. Toti se uita, izbucnesc in ris si de la masa din spatele salii se aude o voce: “haide, bai, mai repede, ca faci dira in urma ta”.

Treptat, zgomotul se amplifica, studentii isi string foile, hainele, pregatindu-se de plecare. Apare si doamna bibliotecara, avertizind: “La sapte ori pleaca toata lumea, ori sting lumina!”.

Adriana ZAVOI