Fluierul ce stinge ritmurile de electro

„Acolo se rupe boxa, fii atent”, îi spune un bărbat îmbrăcat în negru celui de lîngă el, făcîndu-l să-și îndrepte privirea de la fetița lui, fotografiată din toate unghiurile de mama ei, la scena nu foarte mare din mijlocul aerodromului. Boxele mici, negre, nu se rup, dar bărbatul descrie așa felul în care mixează Omul Spîn sunetele de muzică electrică, pe care le combină cu cele de fluier, la care cîntă chiar el. Purtînd un tricou de un albastru deschis pe care stă scris numele de scenă, Omul Spîn pare că se integrează perfect în atmosfera de festival ce a cuprins Aerodromul „Alexandru Matei”. E vineri, 24 mai 2019, iar la aeroclubul din Iași s-a dat startul „Hangariadei”, festivalul de muzică și zbor.

Imediat ce intri pe cele două porți mari ale aerodromului, poți să simți atmosfera de festival care se instalează odată cu oamenii care se așază pe iarbă. Cu toate că evenimentele au început cu două ore în urmă,oamenii se adună pe nesimțite și se uită la avioanele de lîngă scenă. Pentru cei mai mici, toboganele mari, albastre cu galben, sînt aranjate chiar pe ultima bucată de teren înconjurat cu gard. Lîngă ele, cîteva fete îmbrăcate în stewardese îi ajută pe copii să joace „Avionașele” pe un panou mare.

Vineri, în prima zi a Hangariadei, Omul Spîn dă tonul muzicii de festival, alternînd, de la un laptop plin cu stickere așezat pe masa de pe scenă, ritmurile cînd mai rapide, cînd mai lente, ale melodiilor de tip electro. Își fixează microfonul cît mai aproape de el înainte de a începe și își leagănă ușor corpul cît timp încă se mai aude muzica pusă de el.După cîteva minute în care îți vine să sari de la locul tău și să dansezi pe muzica dată tare sau să îți miști măcar capul pe ritmul vioi, sunetele se aud tot mai încet și, deodată, cînd nici nu te aștepți, fluierul de culoare maro deschis la care cîntă Omul Spîn scote sunete lente, făcînd ca melodia mixată la laptop să se audă doar ca un fundal pentru ce interpretează el.Uneori, punînd doar un sunet de chitară sau de tobă în timpul melodiilor electro, dj-ul schimba tot ritmul linear pe care îl crease deja ascultarea unui singur gen de muzică.
Doi băieți par să nimerească momentul perfect în care să treacă prin fața boxelor, căci ritmul tot mai săltăreț al melodiilor se aude din nou, ceea ce îi face să danseze preț de cîteva secunde, chiar în fața scenei. „Gata, hai”, spune cel îmbrăcat în negru după ce au stat în mîini pe iarbă și și-au ridicat picioarele în aer. Pleacă zîmbind, iar în locul lor vine o fată cu pantaloni roz și păr gri care aleargă un zmeu cu prietenul ei, rîzînd spre oamenii pe lîngă care trece. Nu departe de ea, de pe scenă, dj-ul își dă ochelarii de soare jos de pe cap și zîmbește către un băiețel cu maiou în dungi care își aruncă avionul portocaliu, de mici dimensiuni, în sus, fugind cînd vede că o ia în altă direcție față de cea la care se aștepta el.

Cît timp muzica mixată de Omul Spîn răsună pe aerodrom și pe cîmpul mare de lîngă, un bărbat îmbrăcat în pantaloni scurți, cu tricou, își ridică mîinile în aer și îl tot îndeamnă pe prietenul său să țină și el ritmul cu el. Femeia de lîngă el, cu o rochie neagă, se balansează pe ritmul vioi, dă din cap și se uită spre soțul ei care ține fetița în brațe, dansînd de acum cu ea. Nu a mai durat mult pînă ce ploaia a făcut ca lumea să se retragă, dansînd sau chicotind cu cei de lîngă ei, spre locurile în care puteai să stai măcar puțin la dos sau chiar spre case, lăsînd ca muzica mixată de Omul Spîn să răsune ca un fundal al ploii ce cuprindea aerodromul.

Text scris de Diana NECHITA
Sursă foto: Pagina de Facebook a festivalului