Întîlnire derulată cu viteza luminii

Se pot înfiripa sentimente între două persoane în cinci minute? Asta am vrut să aflăm și noi. Așa că ne-am îmbrăcat frumos, dar office ca să nu sărim în evidență și ne-am prezentat de Dragobete la „speed dating” din Dunken’s Bar. Nu ne-am dus să ne căutăm perechea, ci să vedem dacă alții o găsesc. În­să se pare că unii nu au mai aș­tep­tat pînă în bar și s-au gîndit să își cu­leagă „cunoștințe” de pe stradă. Așa m-am trezit cu un tip brunet, micuț de statură care ține să îmi rea­min­tească semnificația Dragobetelui și îmi propune să se strecoare sub um­brela mea, că parcă tot pare prea mare pentru mine singură. Amu­za­tă, îl refuz politicos și plec. Dar primii pași pe care îi fac în Dunken’s, mă plimbă fix pe lîngă tipul bru­net întîlnit pe stradă, care îmi zîmbește ștren­gărește.

Conversație pe jumătate

La eveniment sîntem înscriși șa­se fete și șase băieți. Toți primim o fișă pe care avem un număr și do­uă coloane în care trebuie să bifăm „da” sau „nu” în dreptul persoanei cu care ne întîlnim. Avem la dis­po­zi­ție cinci minute, în care fetele stau pe scaun, iar băieții se plimbă de la o masă la alta. Primul care vine la ma­sa mea este Mihai, tipul de pe stra­­dă, și îl conving să ne bifăm amîn­d­oi cu „nu”, în condițiile în care am un sentiment ciudat că nu voi scăpa așa ușor de el și că ne vom mai întîlni. De la masa de alături, un băiat care lucrează în IT o în­treabă pe fata blondă ce zodie este. Prietena ei, care se întîlnise de­ja cu el, strigă la ea să nu îi spu­nă că este gemeni. Abia la sfîrșit fa­ta ne mărturisește că „fosta lui prie­tenă era gemeni, și a început să mă bată la cap cu asta. De aia i-am spus prietenei mele să nu îi spună zodia, că mi s-a părut ciudat bă­ia­tul.

Deși mă așteptam ca la „speed dating” să fie în mare parte oameni trecuți de vîrsta a doua, rezultatul a fost contrariu. Drept dovadă pe scaunul din fața mea se așază un puști de 19 ani, vorbăreț, chiar da­că spune că este o personă conservatoare, că nu îi place să călă­to­rească și că are aceeași oameni în ju­rul lui încă de la grădiniță. Am mai fi vorbit, dar timpul ni s-a scurs, iar atenția ni se îndreaptă ori­cum spre Bogdan. E un tip înalt, plăcut fizic, care se plînge că toate fetele cu care a vorbit au aceleași hobby-uri: plimbatul și cititul. „Și nici măcar nu sînt adevărate”, ada­ugă trasînd un zîmbet ironic.

După ce ne-am întîlnit cu toți bă­ieții, aceștia s-au retras jos la o be­re, iar fetele au rămas la etaj, etalîndu-și părerile despre masculii vă­zuți. Cu toate am căzut de acord că evenimentul a fost interesant, că am întîlnit idei și principii în ju­mă­tate de oră cît pentru o săp­tă­mînă.
A doua zi ne-am deschis mail-ul să vedem cu ce persone am fost compatibile, însă din păcate acea persoană nu există. Drept dovadă că în dragoste avem nevoie de mai mult de cinci minute. Asta, sau ne-am uitat noi șarmul în cuierul de acasă.