Leguma printre agronomisti

Cu gindul la riscurile de a  trece la taxa si cu amenintarea unui examen la care nu am invatat deloc, mi-am luat cursurile si m-am dus, totusi, la sala de lectura. Nu am vrut sa ma fac de rusine la mine in camin si sa aud “ai ajuns si tu la noi in celula”, asa ca am mers in virful Copoului, in amfiteatrele din Agronomie.

Sala mult mai mare decit cea din camin, mult mai multe fete, fiecare asezata pe un alt rind, ca nu cumva sa-si fure una alteia cunostintele dobindite. Nu cunosteam pe nimeni cu care sa fi putut schimba o privire sau macar un pix. Intr-un colt, doua domnisoare incercau sa lucreze la un proiect.  Scot cursurile si, aparent interesat, le rasfoiesc. Le luasem pe cele de la un examen pe care il dadusem deja.

Mai bine cu fituica

Fara sa reusesc sa atrag vreo privire din jur, am intors biografia lui Rousseau, preferind un joc  de “x si zero”. Doua rinduri in fata mea, trei carti imense, doua vrafuri de cursuri, trei pixuri si o studenta complet absorbita de agenti chimici, tipuri de sol si dezvoltarea plantelor. Avea mai multe “rechizite scolare” la un singur obiect decit am reusit eu sa string de cind sint la facultate. “Am miine examen, nu pot iesi acum, mai citesc o data cursurile si plec sa ma culc”. Inchide telefonul si se uita la mine, mi-a vazut schemele cu “x si zero”, probabil a crezut ca am venit sa fac cuceriri prin amfiteatru. Daca in salile de lectura din camine mai auzeau un riset, o carte care cadea sau un telefon sunind, aici din contra. Fiecare stia ce avea de facut si nici nu te trezeai cu studenti care intrau in sala si incepeau sa iti fredoneze la ureche versuri din manele, doar asa, ca sa mai animeze un pic atmosfera. Cu toate acestea, nu am reusit sa invat nimic pentru examenul de a doua zi. De vina au fost fetele care desenau rosii. Zau ca mi se facuse foame.

George GURESCU