Pantomimă și căruțe tunate

Două oițe ce stau la intrarea în Casa de Cultură a Studenților urează fiecărui student ce pășește în clădire „Bine ați venit și vizionare plăcută”. În sală, toți își cau­tă dezorientați locurile pentru a se așeza înainte ca spectacolul „Concurs național de stand up, improvizație, cîntec satiric, monolog, moment umoristic și panto­mi­mă”, stabilit pentru 31 martie 2018, să în­ceapă. Țin în mînă biletele și niște păl­mu­țe, pe care dacă le agiți puțin sînt gata să aplaude, asta ca să-i scutească pe cei ve­niți la eveniment de un efort în plus. În toată Sala Gaudeamus răsună „Cu faistonu’ meu mă plimb prin tot satu’/ Îl stră­bat la trap dintr-un cap în altu’/ Mi-am tunat căruța și am transformat-o/ În Lam­borghini Gallardo” și cum nu există student prezent acolo să n-o fi auzit vreo­da­tă, încep să cînte fără reținere, ba chiar să își arate talentele în materie de dans. O tipă cu ochelari, o geacă largă și niște panta­loni colorați ce te făceau să crezi că privești un curcubeu, se uită în stînga și-n dreap­ta neștiind unde să se așeze.

Pe versurile „Poate sînt eu cel cu lam­pa arsă/ Poate n-am eu toate țiglele pe casă” alături de un fluierat puternic, in­tră în scenă Adrian Căliman, coordonatorul festivalului Umor’n’Iași. Un ropot de aplauze deschide oficial cele șase ore de spectacol de umor și satiră. Pe scenă evoluează de la participanți cu numere de monolog, stand up sau scenete pînă la improvizații, cîntece satirice și panto­mi­mă. De la cîteva echipe venite din Bu­curești, Timișoara, Brașov și pînă la stu­denți sau liceeni de la universități și co­legii din Iași, toți sînt aici pentru a face publi­cul să rîdă și să uite pentru cîteva momen­te de restanțe. Lor li s-a alăturat și Bobi Dumitraș, cunoscut după cîteva interven­ții pe care le-a avut la iUmor.

Un tip creț, cu un tricou în dungi și cîteva brățări pe mîna stîngă, a uitat să-și închidă telefonul la început, așa că melodia „Dame tu cosita”, cu volumul dat la refuz, se aude în sala „plină ochi” de oameni ce iubesc umorul, pînă reușește tî­nă­rul distrat de situație, să-și găsească celu­larul. De ochii mustrători ai celor din jur l-a salvat Vasile Borcan, un comediant a­flat la început de drum, dar care a reușit să ridice sala în picioare cu doar cîteva poante. Ajutîndu-se de faptul că e imobilizat într-un scaun cu rotile, „Vasi”, așa cum îl numesc unii, stîrnesc crize de rîs persoanelor din sală, cînd adaugă cu o față serioasă – „Îmi amintesc de una dintre fostele mele prietene, care mă intrebase la un moment dat ce simt pentru ea, răspunsul meu fiind unul ce a deranjat-o. I-am spus sincer că de la gît în jos nu simt nimic”. Prin repertoriu serii ajung și melodii precum „În Ungheni” , inter­pre­tată de un tînăr din Basarabia, care a făcut publicul să uit de oboseala ce a început să-și facă apariția odată cu miezul nopții.

de Anca POPOVICI