Pasărea prinsă în alamă

De joia trecută, cînd mi-a scăpat bufnița de sub ochi, am căutat prin ma­gazine alta pasăre vărgată, la fel de do­lofană cum era prima, dar în zadar. Tot la tanti Mirela a trebuit să o comand pe cea de-a două sprîncenată. Și mi-a adus-o în doar trei zile, iar de marți, port la gît atîrnată ditamai „bufnițoiul” cu ochi mari și negri, ca două mure gata coapte.

Mimi, cum îi spun clienții, vinde într-un magazin cu obiecte la mîna a doua de pe strada Păcurari. Are două încăperi ticsite cu haine, borcane, ciz­me și perdele. Cînd am venit să-mi iau figurina înțeleaptă, bătrîna Cecilia, pe care am mai văzut-o pe aici, era în fața mea și cerea furculițe „dar nu așa cum le aveți în set cu tot cu trei cuțite. Mie la casă îmi trebuie numai furca”. E o bă­buță cochetă, cu părul coafat cu bu­­clele spre exterior, bine îmbrăcată și me­­reu pusă pe șotii. „Matale de ce aduci marfă aici? Ca să o car eu cu sacoșele, peste drum, la mine în garsonieră”, șușotește femeia, mai luînd pe braț și un sacou brodat pe margini din raft.

Broșa-buburuză

Pe aceeași haină pusese ochii și Alina, o studentă care a intrat cu o co­legă să vadă ce mai este „nou și ieftin la tanti Mirela în alimentară”, numai că bătrîna Cecilia mereu se gîndește și la ce ca­do­uri să facă nepoților, duminica, atunci cînd au timp să treacă și pe la ea.

Fata se schimbă puțin la față, în­gîimă ceva în șoaptă și vine la intrare. Aici pe două stative găsești cele mai frumoase podoabe din oraș, de care nu te poți despărți fără măcar să pui în geantă un singur inel sau o buburuză-broșă. E un tărîm cu nestemate, plin de culori țipătoare și cu forme diabolice. Acesta e de fapt principala atracție a tinerelor care intră în magazinul lipsit de culoare, așa cum arată el pe dinafa­ră. O salbă de podoabe, care-ți fac din ochi de la intrarea pînă la ieșirea din ma­gazin. În timp ce eu admiram un cerc turcoaz de pe șiragul cu multe bră­țări late, studenta cu părul blond în­vîr­tea cerceii și colierele de pe brațele „parașutei cu bijuterii”, ca la ruleta ru­sească. Și și-a ales două lanțuri cu pan­dative, unul verde și celălalt negru amîn­două de 30 de lei, fix cît mai avea în portofel pentru săptămîna de facultate, care mai ținea trei zile.

Singurul care nu venise după haine sau giuvaieruri vintage era bărbatul ca­re cotrobăia în cutii și se uita la fiecare hăinuță pentru bebeluși, purtată, dar ca­re arăta aproape ca una nouă. La casă cere și un bax de Pampers, pentru că bani pentru mărcile din magazin nu are. Se vede că vine des pe la tanti Mirela, femeia ținea deoparte, după du­­lap un pachet albastru cu scutece pentru micuți „pentru că m-ai anunțat că ai să vii”.

Iulia CIUHU