Pierduți în pijamale

Fug de ploaia rece și las pașii să mă poarte. Mă opresc în fața geamului și îmi trec mîna prin părul care nu mă mai ascultă. Un băiat înalt crede că vreau să intru și îmi deschide ușa. Descumpănită, mă uit în ochii lui mari și intru fără să știu unde.

Un miros puternic de cafea ne în­văluie de cum intrăm și după ce ne zîm­bim complice, fiecare se îndreap­tă spre altă masă. Cu o cană de ceai și cu telefonul în mînă mă așez singură la o masă, în colț. Lîngă mine, o tipă îmbrăcată prea „de casă” pentru o ca­fenea se ține de o perdea în culorile tri­colorului. Șase fete așteaptă cu rucsacii în mînă, în șir indian, să intre. Din vestiarul improvizat, toate mîn­dre­le ies îmbrăcate în pijamale și cu pa­puci de pluș. Mă uit cînd la ciz­me­le mele cu toc, cînd la papucii cu ur­suleți ai fetei care stă în fața mea și mă gîndesc că am încălcat codul vestimentar al eve­­ni­mentului. Dar la masa de ală­turi, doi bărbați la fel de răz­vră­tiți ca sub­semnata privesc încurcați la parada de haine de noapte.

Lupul, paznic la oi

Un băiat îmbrăcat în pijamale cu Popeye marinarul, prea strînse pe tru­pul lui de Adonis, își încordează mușchii pentru fiecare fată care trece ca să arate că nu a mîncat atîta spanac în zadar. Se oferă, politicos, să țină el de draperie în timp ce fetele se schim­bă dincolo de tricolor. Mai aruncă o privire furișă, dar atent să nu fie prins. De la toaletă vine o ceată de băieți, toți, Doamne, toți în pijamale! Unul dintre ei, în colanți scurți, lu­cioși, trage mereu de bată să le arate prietenilor lui cît e de bărbat, dacă tot nu le-a impresionat pe fete, poate la băieți să stîrnească vreo reacție.

Un altul, cu pijamale de satin, halat și atitudine macho, trece drept un Hugh Hefner în rîndul colegilor, iar fetele în pijmale cu iepurași, nu tocmai playboy, roiesc în jurul lui. George apare ultimul ca să fie sigur că toate privirile sînt ațintite asupra lui, în pijamalele împrumutate de la prietenă. Maie­ul alb cu volănașe și cu pinguini im­pri­­mați, asortat perfect cu pantalonii scurți cu buline roz, complimentează burta din dotare.

Fetele în cămăși de noapte care i-ar fi strîrnit invidia bu­ni­cii, cu pijamale cu Hello Kitty, Mi­c­key Mouse sau dimpotrivă, cu rochii de noapte scur­te ce le dezvelesc pi­cioa­rele lungi nu mai contenesc să fa­­că poze: neapărat cu sticla de Per­ro­ni în mînă și înlăn­țu­ite de gîtul vreunui băiat care arată bine chiar și în pi­jama.

După ce rîd copios de colegii mai mult sau mai puțin talentați, care cîntă de zor „Sus în deal e o casă”, toți se prind în horă și execută fiecare pas din coregrafia melodiei Waka Waka a Shakirei. Fetele stau cu per­nuțele în brațe pe canapea și parcă bîrfa e și mai dulce în pijamale. Pri­vi­rea mea alunecă prin încăpere, prin­tre studenții veseli care dansează pe ritmurile anilor ’80, pe lîngă cei ca­re rîd de hainele celor din jur și pe lîngă băieții în pijamale în dungi care seduc boboacele prin colțuri.

Iar eu l-am pierdut pe băiatul de la intrare prin marea de pijamale.

Ramona BALABAN