Zîna lui Frankenstein
1001 de măști 1 noiembrie 2009 Niciun comentariu la Zîna lui Frankenstein 6S-a lăsat seara, iar monștrii se adună în clubul Two. Încă de la intrare, inima începe să se zbată speriată. Marius apare în fugă din mulțime și spune simplu: „salut. Sînt vîrcolacul care îți urează bun venit”. Tricoul rupt păstrează urme de gheare ascuțite iar gura desenată cu negru se întinde pe jumătate de față. Dinții făcuți din pastă albă rînjesc în întuneric si te ghidează înspre cea de-a doua cameră a clubului.
Alex stă lîngă ușă cu fața schimonosită de durere și cu mîna pe cuțitul plin de sînge, înfipt în cap. Din două în două minute îl mai auzi spunînd încet cîte un „au” care se pierde printre refrenurile cîntate de Puya.
Trei școlărițe vin zîmbind fluturînd fustițele scurte cu zeci de pliuri. „Ina e profesoară în seara asta”. De după copilițele cu părul prins în cîte două codițe apare și „doamna”. Cu bluza albă cu decolteu adînc și pantalonii mulați, Ina te întreabă dacă măcar astăzi ți-ai făcut tema. Ochelarii îi cad ușor pe nas, iar nuiaua îți aduce aminte de corecțiile din școala primară. Din întuneric apar pe rînd, ca la paradă, zîne, fete în costum popular și o diavoliță cu două cornițe luminate.
Aurolacii nu sînt emo
Melodia lui Morandi îi aduce pe toți pe ringul de dans. Dansînd ca într-o horă, costumele se amestecă. Școlărița primește cuțitul care pare că îi străpunge capul, iar zîna rîde zgomotos din spatele unei măști de Frankenstein.
În colț, rămas singur a stat mereu Sorin. Ochii machiați cu negru închis priveau în jos la sfoara albă pe care o purta peste tot cu el. Din zece în zece minute sfoara lua alte întrebuințări. Sorin o lega în jurul gîtului, a încheieturii sau direct de clanța ușii de la baie. Îl mai ajuta din cînd în cînd aurolacul Mihai care ținea aproape de gură punga cu sticla de bere înauntru. S-au liniștit la miezul nopții după ce au găsit două fete de care au rămas legați pînă dimineață. Clubul s-a dovedit a fi prea mic pentru zecile de mascați care au dansat în continuu. Sticlele goale de bere au fost singurele care au rămas la mese. Monștrii au părăsit clubul spre dimineață, exact înaintea răsăritului. Noaptea însă nu a fost suficientă pentru a afla identitatea băiatului cu palton și mască albă.
Livia MOVILESCU
Adaugă un comentariu