Apocalipsa după fratele din Tătărași

În cartierul Tătărași din Iași, lîngă secția de votare 118, oamenii se mișcă ca într-un furnicar. În stînga, în dreapta, cu pas rapid sau mai agale, îm­brîn­cindu-se cu coatele, făcîndu-și loc pe tro­tuarele înguste. „Ce faci Marie? Ai votat?”, „Da, Gheorghiță, am fost de dimineață!”, „Văleu, mi-am uitat bu­le­ti­nul!” sau „Cuiva îi tremură spatele azi!”, se aude din toate părțile, de par­că ar fi un miting organizat, la care sloganele sînt însă ceva mai temperate și personale.

Pungi roșii și portocalii se lasă dansate de vîntul rece, care le înroșește nasul și locuitorilor din zonă. „E foarte importantă ziua de azi. Lucrurile sînt mult mai serioase decît ce scrieți voi pe la ziare. Să vorbim pe șleau acuma. Dacă iese Geoană, care îi o muiere co­mu­nistă, ne întoarcem înapoi în anii ’90, iar dacă iese Băsescu, își mai pune o bu­ză fiică-sa, Elena. Of, ce să facem dom­nișoară, îs vremuri cumplite a­cum”.

Nea Gheorghe mă măsoară din cap pî­nă la papucii maronii și mă întreabă da­­că mi-a adus ceva Moș Nicolae. El și-ar dori să îi aducă o viață mai bună, deși „deja îs în țăruși”. De fapt, nouă, ti­nerilor, ne vai fi mai greu de acum în­colo. Bătrînul cu fes gri și nasul cît un cartof votează regulat, din 1990, dar de atunci nu a mai văzut cozi la secțiile de votare. „Ce bătaie era atunci, am stat trei ore la coadă, să votez pentru de­mo­cra­ție, iar acum democrația asta mi se pa­re cam nătîngă. Nu știu nici eu ce să fac, din două rele o aleg pe aia mai puțin rea. Ambii ne spun baliverne, își bat de joc de noi, că noi sîntem poporul ăla prost. Da’ să vezi că azi e ultima zi. De mîi­ne se schimbă România”.

Frumoase melodii de dor

Tanti Maria nu a înghețat, deși stă ghemuită pe o bancă și le zîmbește piticilor lipsiți de griji din părculețul amenajat în spatele Școlii nr. 22. Bătrîna de 87 de ani crede cu tărie că „fratele nostru, al românilor, Traian Băsescu” va cîș­tiga alegerile. „După purtările lui, e foarte popular. Da’ țiganii au făcut și un cîntec despre el, ai auzit? «Hai cu toții să votăm/ Că Băsescu-i om cuminte/ Ni­­ciodată nu ne minte». Nu l-ai auzit? Era pe la televizor. Așa am rîs cu poftă, așa o melodie lentă și frumoasă” și se trans­formă toată într-un zîmbet care-i scoa­te la iveală ultimii trei dinți ce se țin cu în­căpăținare de gingii. „Fratele” ei, Bă­sescu, nu a lovit niciodată pe nimeni. Tan­ti Maria o crede cu tărie.

„Nu-i om de șela, hai să fim serioși, e trucat filmul, ci, mata ești chiar chioară?”. Iar da­că Elena s-a făcut mai frumoasă, e pentru că părinții au grija de ea, „ca și de mata, ai tăi, nu-i așa? Pe tine nu te-a ajutat mama și tata să crești mare?”. E om bun, o știe ea, doar că are prea mulți inamici. „Trupa aceea de țigani cîntă și despre dușmani. Foarte frumoase me­lo­dii. Cred că Băsescu le știe. Mata le-ai auzit?”.

Lina VDOVÎI