Artiștii care predau lecții de „șoc”

Peretele din Meru a devenit pînză pentru „Caietul de schije” al artiștilor din Five’o’Shock, un grup care a fost format în 2016, atunci cînd cîteva persoane au început să lucreze împreună în jurul unui concept major – „șocul”, care a devenit astfel preocuparea lor principală și au încercat să se concentreze pe „bucățica” lor de artă al cărui scop final ar fi să șocheze sau cel puțin să aibă un anume impact asupra privitorilor.

În artă, atunci cînd lucrurile nu ies, trebuie să te joci pînă cînd găsești o idee care să fie transpusă în materie, asta pare să fie deviza grupului Five’o’Shock care de vreo trei ani caută să „șocheze” și să aducă un suflu nou, „atît cît se poate”, spațiului artistic din Iași. Deși nu au o formă fixă și nu fac nimic „ca la carte”, nu sînt adepții întîlnirilor săptămînale în care să pună cap la cap ideile pentru proiectele pe care urmează să le demareze, cei cîțiva artiști se ghidează după aceleași principii și crează picturi, desene, schițe, jocuri de cuvinte și chiar mici momente teatrale în așa fel încît, la final, să obțină un haos organizat.

Membrii „stabili”, adică Radu Carnariu, Larisa Danilov și Gabriel Caloian, se cunoșteau dinainte de formarea grupului, fiind chiar cei care au stat în spatele conceptului. Le plăcea să discute și se desprindeau cu greu de conversațiile pe care voiau, la final de zi, să le transpună în ceva mai mult, așa că imediat ce și-au dat seama că ar funcționa destul de bine ca o grupare, s-au pus pe treabă și și-au găsit imediat și un „spațiu de joacă”.

„Prima dată am început cu ăștia de-aici, cu cei care deja ne cunoșteam”, explică Radu Carnariu arcuindu-și gîtul peste balustrada de metal pentru a arunca o privire la colegii lui de echipă care descărcau cîteva materiale dintr-o mașină roșie. Nu-și amintește cu exactitate cum au pornit și ce a declanșat întreaga mișcare, dar spune zîmbind că „la un moment dat simți nevoia să te organizezi; grupurile au avut mereu un impact mai mare pentru că este vorba și de schimbul de experiență dintre oameni, de modul în care se sudează anumite relații interumane, chimia respectivă care ar trebuie să fie eternă”. La ei, „chimie” e ușor observabilă în felul în care diferențele artistice se completează reciproc. Drept mărturie stă un imens perete din Meru – o cafenea din Iași în care își desfășoară o parte dintre activități – pe care cei trei, alături de alte două persoane, Titus Ivan și George Ivan, au „scrijelit” cîteva schițe care să le ilustreze fricile.

„C’est ce n’est pas une pipi”

„Caietul de schije”, un perete încărcat de desene schițate cu cărbun și cretă, a fost printre primele lor lucrări care, după cum spune Radu, n-a ieșit nici pe departe așa cum se așteptau căci atunci cînd au început să deseneze și-au dat seama că fiecare dintre ei are o percepție diferită față de cea a persoanei care stătea lîngă ei. Au continuat oricum și, la final, au obținut rezultatul dorit, un element artistic care să se învîrtă în jurul limbajului și a modalităților prin care te poți juca cu acesta. „Ne-a unit o anumită predilecție spre experiment literar, în primă fază. Al doilea punct important cred că a fost un anumit tip de umor, sau mai multe tipuri de umor. Am tot observat că întîlnindu-ne în diverse situații, nu neapărat tematice, în final rezulta un soi de, să-i spunem «performance la botul calului»”, spune Radu în timp ce încearcă să-și ruleze o țigară.

Înainte de schije, artiștii din Five’o’Shock „s-au jucat” cu un spațiu care, cel mai adesea, rămîne neatins în galeriile de artă. Au transformat astfel una dintre toaletele de la Meru într-o expoziție în care au atîrnat tablouri mici cu mesaje amuzante precum „c’est ce n’est pas une pipi” și buchete alcătuite din perii de toaletă, ca un fel de ironie la adresa expozițiilor optzeciste în care proprietarii de galerii obișnuiau să umple spațiile cu buchete de flori. „Ne-am gîndit că un teritoriu încă neacoperit al unei instituții ar fi toaleta, oricare ar fi ea. Acolo oamenii sînt sinceri, acolo chiar nu poți minți. E bine să te joci cu limita asta și să vezi cum ar putea arăta. La Meru ne-am adaptat conceptului prezent și am încercat să respectăm spiritul destul fluid al locului și să intervenim cu tot felul de elemente. Comunicarea n-am făcut-o bine absolut deloc pentru că oamenii au intervenit și au modificat galeria imediat după prima seară”, își amintește Radu și începe să rîdă.

Ceaiul de la ora cinci

„Ce-ar mai putea fi relevant în artă astăzi?” este întrebarea de la care au pornit experimentele celor de la Five’o’Shock, încercînd să-și dea seama ce îi pasionează cu adevărat, dacă ar trebui să se lege de lucruri simple sau să treacă mai departe, să transmită chestiuni legate de individ, de la obsesii pînă la idealuri. Au descoperit în felul ăsta că sînt atrași de „șocuri”, lucru care se poate observa destul de ușor și din numele pe care și l-au ales, nume care nu definește neapărat un număr de membri, ci o formă de „limbaj artistic”, un artificiu structural. „Oricine are o poveste în sensul ăsta, orice poate fi șocant. Dincolo de ce ne-am propus noi la început în trei-patru oameni să generăm, ideea de bază de aici a plecat, din a încerca un joc experimental între noi în care și textul și imaginea să aibă aceeași funcție”, explică Radu Carnariu analizînd persoanele din jur.

Au păstrat o formă „fluidă” a grupului astfel încît, în momentul în care cineva care are o idee, dar nu și un spațiu în care să o exprime, se pot afilia grupării și pot rămîne acolo pentru o perioadă nedefinită de timp. Deși toți cei care formează momentan Five’o’Shock au legături directe cu arta, fiind absolvenți ai Facultății de Arte Vizuale și Design sau chiar profesori de arte, nu-și ocupă întreg timpul cu asta, avînd locuri de muncă „din care să-și scoată leafa”. Își autofinanțează proiectele și din acest motiv se gîndesc, înainte de toate, la variantele mai puțin costisitoare ale evenimentelor, or, în cazul în care știu că ceea ce urmează să facă va necesita o investiție mai mare, aleg să planifice din timp, astfel încît să găsească o variantă.
Prezentă de aproape trei în spațiul artistic ieșean, „trupa de șoc” caută să exploateze ideea de șoc, încercînd să amplifice conceptul astfel încît să poată fi perceput în diverse moduri, căci, deși nu se adresează unui public anume și nu au o „țintă”, caută să aibă un impact psihologic, căci, așa cum spune Radu, „e bine să începi de jos, întîi psihologia, apoi cultura, iar abia la final ideologia”.

Sursa foto: pagina de Facebook a artiștilor