Binecuvîntarea înainte de vot

„Aproape 35 au fost. Pînă și Silișcani (n.red. o localitate învecinată cu foarte pu­țini locuitori) ne-a întrecut.” Așa m-a în­tîm­pinat la secția de votare un observator vor­bă­reț, trecut de prima tinerețe, cu un pu­lover de culoare roșie care cutreieră holurile șco­lii generale din localitate, în care oamenii din Socrujeni votează de cînd se știu. Pă­rin­ții mei s-au grăbit să mergem înainte să se termine slujba la biserică, „să nu fie a­glo­me­rat”. Din celălalt capăt al satului, unde lo­cuiesc, și pînă la locul în care sătenii pun ștam­pila pe buletinul de vot, nu am văzut decît vreo șapte oameni în vîrstă, îmbrăcați cu haine groase, care se îndreptau către școa­lă.

Am călcat pentru prima dată în sala de clasă transformată în secție de votare și cî­teva perechi de ochi au năvălit dintr-oda­tă asupra mea. Urnele erau păzite de către doi bărbați în vîrstă, înalți, care își sprijineau mîinile de acestea. „Aici pentru Senat.” „Aici pentru Camera Deputaților.” Îi dirijau pe toți cei care ieșeau din cabinele de vot, în timp ce oamenii încercau să se lămurească unde scrie pe buletin ce anume au votat. „Tu de-a cui ești?”, îl întreabă președinta comisiei pe un tînăr de vreo 20 de ani. Deși acesta își spune numele, femeia devine din ce în ce mai confuză și repetă de încă vreo două ori mai tare și mai răspicat întreba­rea. Doar colega din stînga ei reușește să o tempereze, explicîndu-i că nu are domici-liul în localitate.Tînărul a venit tocmai din Iași ca să voteze. Locuiește într-o localitate învecinată și spune că ar fi venit la vot chiar și dacă nu ar fi avut gratuitate la biletele de tren. De data asta a ales să-și anuleze vo­tul, „pentru că nici unul nu merită”, dar a vrut să fie prezent pentru a nu vota alții în locul lui.

La Socrujeni se știe că va ieși partidul primarului, chiar dacă oamenii se feresc să spună cu cine au votat. Sînt mulțumiți că cel care conduce comuna le-a asfaltat strada principală, după mai bine de 20 de ani de cînd ocupă această funcție. Și poștașul din sat a avut contribuția lui. „A distribuit pliante cu Ponta și Iliescu (n.red. numele primarului) săptămîna asta”, îmi spune o femeie subțirică, vopsită roșcat, care susți­ne că ea oricum nu are de gînd să-i voteze. A folosit cele două pliante ca să aprindă fo­cul, dar este sigură că mulți au ascultat sfatul primarului.

Cei care vor o schimbare, au încetat să mai creadă în vreo minune. Spun că nici nu mai are cine să voteze. „Nu mai sînt nici 3.000 acum în toată localitatea. Ei zic că sînt doar ca să primească mai mulți bani, dar nu mai sînt decît foarte puțini”, îmi zice un bărbat cu părul cărunt și creț. Po­ves­tește că nici acum nu-i vine să creadă pe cine a votat la alegerile locale din iunie, dar spu­ne că n-a avut încotro și că a încercat să alea­gă răul cel mai mic. Însă oamenii din localitate, par că s-au resemnat. Cele cîteva zeci de oameni care au votat vor decide pentru întreg satul, în timp ce restul preferă să se mulțumească cu „răul cel mai mic” ales de ceilalți.