Cine nu se joacă de-a mama și de-a tata
Povești fără timbru 24 ianuarie 2010 Niciun comentariu la Cine nu se joacă de-a mama și de-a tata 14L-a trezit într-o dimineață vorba mamei: „Eu plec, tu să ai grijă de frații tăi mai mici”. Iar de atunci, n-a mai avut somn liniștit, de copil. A început să joace el rolul de părinte. S-a împovărat cu griji pe care le cară în ghiozdan, pe drum spre școală. Uneori, le lasă în plata Domnului și se preface în țînc. Dar jocul nu îi este nici el liniștit: gîndul îi e mereu la gurile care așteaptă flămînde acasă. La nevoie, își mustră mica familie, mai ceva ca un tată. Apoi, îi alintă cu bomboane primite de pomană de la vecini. Se odihnește numai o clipă, cînd îi vede pe toți îi pătuț, mulțumiți de povestea citită. Se lasă pe spate și nu se gîndește la nimic. Numai deodată încep cei mici să plîngă, iar el devine copil doar în buletin.
Adaugă un comentariu