Doctori americani care înlătură umbre de pe chipuri

Pentru unii oameni viața este o luptă violentă, în care bătălia se dă pentru normalitate și pentru un chip pe care îl pot privi cu drag în oglindă, nu să îl ascundă în căușul palmelor. Ei s-au născut cu gură de lup, cu buză de iepure sau alte malformații craniofaciale în fața cărora, de multe ori, lupta se încheia cu resemnare. Tratarea acestui tip de afecțiuni necesită multe operații și mulți bani, de care puțini pacienți dispun, motiv pentru care se va înființa primul centru craniofacial din România, la Iași, cu sprijinul cluburilor Rotary Internațional. De aceea, zilele acestea, pragul Institutului Regional de Oncologie din Iași (IRO) a fost pășit de o echipă de doctori de la Universitatea din Virginia care au avut misiunea de a schimba zîmbete, chipuri, oameni și în cele din urmă, de a schimba vieți. Fiecare și-a rupt măcar o săptămînă din concediu pentru a zbura aproximativ 8.000 de kilometri pentru ca să opereze gratuit copii și adulți cu malformații craniofaciale care le-au îngreunat viața.

Barierele culturale, ridicate de filantropie

Pe treptele de la intrarea princi­pală a spitalului stă aliniată echipa proiectului. Medicii, rezidenții și asis­tenții români alături de cei americani stau umăr la umăr și aruncă zîmbete crispate de oboseală către obiectivul unui aparat de fotografiat. După poză s-au strîns în brațe, s-au salutat călduros, apoi s-au dispersat pe holurile întortocheate ale clădirii. La intrare au rămas doar doi oameni care vorbeau în engleză despre copiii care fuseseră operați în ziua respectivă. Richard H. „Rich” Zegar și Win Schoneman au venit în Iași în calitate de membri ai clu­bu­lui Rotary din Honolulu. Ideea înființării centrului a fost a dr. Da­niel Murariu, membru al clubului Rotary. „El a venit la noi și ne-a spus că în România se pot face multe lu­cruri frumoase. S-a oferit să găseas­că voluntarii și medicii, iar noi am strîns fonduri organizînd evenimen­te de caritate, iar la final am ob­ți­nut 160.000 de dolari”, mi-a spus Richard, pe fața căruia se citeau res­pectul și admirația pentru dr. Dan Murariu. Dintre cele 52 de cluburi rotariene din Hawaii, 25 au contri­buit cu bani pentru proiect. În plus, au donat bani și șapte cluburi din România: patru din Iași și cîte unul din Suceava, Vaslui și Botoșani.

Dr. Black Jonathan Steven are 34 de ani și este specialist în chirurgie plastică. Deși a terminat facultatea în urmă cu un an, a făcut deja vo­luntariat în India, Jamaica, Austra­lia și Vietnam fiindcă vrea să vadă cum sînt și celelalte sisteme medi­cale din lume. „În România am vă­zut cel mai bun sistem medical de pînă acum și față de alte țări, se ve­de că vă străduiți și aveți spitale în adevăratul sens al cuvîntului. Tot aici am observat că malformațiile craniofaciale sînt mai grave decît cele din SUA și prin urmare, aveți nevoie de oameni bine instruiți”, mi-a mărturisit el. Vocea lui pu­ter­nică și sigură se izbea de zidurile reci ale spitalului și răsuna în ho­lul de la intrare, făcîndu-i pe pa­cienți să se uite curioși la noi. Cea mai grea operație făcută de John, după cum își spune el, a fost fă­cută în România, unui copil care suferea de gură de lup și este fericit că a făcut față provocării, fiind ajutat de colegii lui.

Operațiile sînt plătite în zîmbete

Dr. Dan Murariu, specialist în chirurgie generală care urmează supraspecializarea în chirurgie plastică la Universitatea din Vir­gi­nia, este cel care a avut ideea acestui proiect și cel care s-a implicat cel mai mult în derularea lui. Fiind o persoană generoasă, răbdătoare și plină de respect pentru oamenii pe care îi întîlnește, indiferent de clasa socială din care provin, el a înființat o fundație în Iași, în anul 2007, începînd astfel să meargă în sate din județele Iași și Bacău, pentru a face consultații. Așa a întâlnit rezidenți de la UMF, iar apoi l-a cunoscut pe prof. univ. dr. Dragoș Pieptu, chirurg plastician. Împreu­nă cu el a pus la cale proiectul și au aplicat pentru un grant de la Rotary International. Atunci au hotărît că în loc să vină din SUA să stea o săptămînă în România ca să opereze, mai bine vin de mai mul­te ori și apoi medicii români plea­că în America, într-un schimb de experiență. „Zilele acestea am ope­rat o persoană care suferea de mi­crosomie hemifacială, intervenție pen­tru care am adus echipamente din State, fiindcă nu există astfel de aparate în România. Majorita­tea pacienților operați au plecat, mai sînt doar patru internați”, mi-a spus doctorul în timp ce își bea cafeaua.

Conversația ne-a fost întrerup­tă de dr. Birchenough Shawn Ar­thur, care s-a oprit în fața noastră, pentru a-și lua la rămas bun. Rîse­te­le lui sincere animau holul spitalului, făcîndu-i pe cei care erau acolo să uite pentru o clipă de probleme. Mi-a spus pe fugă că a acceptat să ia parte la această experiență pentru a ajuta oamenii de aici, dar mai ales pentru a vedea cum funcțio­nea­ză lucrurile într-o sală de ope­rații din România. Pentru el, cele mai dificile intervenții sînt cele de reconstrucție mamară deoarece „pacienții sînt foarte preocupați de cum arată și au multe rețineri chiar și înainte de examinare, iar după ce termin operația, mă asi­gur că nu am atins alte organe cum ar fi inima sau plămînii, apoi că munca mea arată bine”, mi-a spus Arthur. S-a înțeles bine cu medicii din România și a apreciat că aceș­tia s-au străduit să îi facă să se sim­tă ca acasă fie că erau la masă sau în sala de operații.

Anastasia studiază de Universi­tatea din Virginia și este rezident anestezist. Ea a venit aici la invi­ta­ția mentorului ei. În timp ce vor­beș­te, fața ei acoperită de pistrui parcă radiază, iar ochii verzi sînt plini de viață. Îmi povestește cu bucurie despre experiența ei din Iași și despre cît de bine a colaborat cu oamenii de aici. „Personalul de aici este foarte bine instruit și prietenos, iar pacienții sînt respec­tuoși și blînzi. M-a impresionat o fetiță blondă, de șapte ani, care su­fe­rea se gură de lup într-o etapă des­tul de avansată și căreia i s-a făcut rău înainte de operație. Din păcate, nu am putut să o operăm și vom face asta în septembrie, dar atît ea, cît și bunica ei s-au comportat foarte frumos, deși situația a fost foarte dificilă pentru ele, dar și pentru chirurgi. Am lucrat în echi­pă și atunci am realizat că aces­ta este, de fapt, scopul acestui pro­iect: să rezolvăm situațiile dificile împreună”, mi-a mărturisit ea ui­tîndu-se în gol. Apoi s-a ridicat de pe scaun, și-a luat la revedere și a plecat împreună cu colegii ei către hotel.

Primul pas în proiect a fost o­pe­rarea a 20 de pacienți, 12 cu afec­țiuni craniofaciale și opt interven­ții de reconstruire a sînilor pier­duți din cauza cancerului mamar. Pînă în anul 2017, doctorii americani vor veni la Iași anual, în fiecare pri­mă­vară și toamnă pentru a opera pa­cienți noi, dar și pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de mai multe intervenții chirurgicale. În plus, echipa din România care va conduce centrul va merge în SUA, un­de va fi instruită conform standar­de­lor medicale de acolo. Efortul lor de echipă își primește răsplata după fiecare operație, doar în zîmbetele bolnavilor care își admiră noile fețe.

***

Scopul proiectului este instrui­rea medicilor români și înființarea primului centru pentru operarea multidisciplinară a malformațiilor craniofaciale din Europa de Est. Pînă acum, un pacient care suferea de afecțiunea gură de lup trebuia să caute singur medicii care să îl opereze și trebuia să suporte mai multe intervenții, iar procesul de vin­decare dura mai mult timp. Prin înființarea acestui centru, mai mulți medici specializați în diverse ra­muri ale medicinii, cum ar fi chirurgi pe­diatri, chirurgi plasticieni, oreliști sau neurochirurgi, lucrează simultan în timpul operațiilor și astfel se reduc efortul și resursele pacien­ți­lor, dar și numărul intervențiilor suportate de acesta. Înființarea unui astfel de centru se va face în baza unui parteneriat dintre Uni­ver­sitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași și Universi­ta­tea din Virginia, SUA.