Dracula pe meleagurile vikingilor

Sîntem peste o sută de studenți in­ternaționali din diferite colțuri ale lu­mii, patru continente într-o universitate mică din vestul Norvegiei. Aici stu­diile încep la mijlocul lunii august, iar examenele se termină în ajunul Cră­ciu­nului. Avînd cîte două cursuri pe se­mes­tru studenții au parte de multe nopți nedormite și zile încărcate, creionînd per­sonaje din desene animate, foto­gra­fiind și realizînd mici filmulețe turistice călătorind cîteva zile la rînd. Cu toate că norvegienii sunt la curent cu de­numirile țărilor din Europa din care vin majoritatea tinerilor, cunoștințele geografice ale unora dintre ei se re­zu­mă doar la țările Scandinave.

„Unde se află România?”, a fost prima întrebare a unui norvegian care părea pus pe gînduri. Și-a în­crun­tat fruntea și și-a aranjat cu mî­na părul lung și des pînă la umeri. Mi-a zîmbit și m-a întrebat de ță­rile vecine. Dar nici de data aceasta mintea lui nu s-a înseninat, ace­ia­și ochi în semn de întrebare. Oa­re unde se află Ucraina, Ungaria sau Bul­garia? Mai tîrziu Marea Nea­gră a fost confundată cu Marea Me­di­te­rană și atunci i-a venit în ajutor harta. Poate a fost un caz unic, dar și cei din Asia au reușit să mă ui­mea­s­că afirmînd că România sigur nu face parte din Uniunea Europeană și că la mine în țară e aceeași si­tua­ție ca la vecinii din Ucraina.

De la studenții internaționali am înțeles că România este văzută ca împărăția lui Vlad Dracula cu cele mai bune petreceri de Halloween și cel mai înfricoșător castel din Eu­ro­pa. Și pe lîngă această asociere, mul­te dintre stereotipurile tinerilor vizavi de Norvegia s-au adeverit mai mult sau mai puțin. „Înainte să vin aici îmi imaginam că norvegienii trebuie să fie în mod obligatoriu blonzi cu ochi albaștri și mult mai înalți ca noi, spaniolii”, îmi spune Cristina Llaó Subirats, studentă ori­ginară din Spania care are un păr cu tentă norvegiană de culoarea spi­cului și aproximativ 1.60 m înăl­ți­me. Și cu toate că majoritatea oameni­lor de aici se încadrează în acești pa­rametri, există și excepții: bruneții cu ochi căprui sau ochii înguști ti­pici celor din Asia și tinerii de cu­loare care se simt jigniți cînd sînt confundați cu cei veniți de pe conti­nentul african. Înainte de a păși pe meleagurile vikingilor, Cristina, dar și colegul ei de breaslă An­to­nio și-au creat impresia că norvegienii sînt niște persoane perfecționiste, ex­trem de organizate și punctuale. „Cu toate aceste calități nu îmi ve­nea să cred că ei au timp de petreceri și distracții”, îmi zîmbește tînăra. Da­că nu luam în considerare că aici clu­burile se deschid la 20.00 și se în­chid la 2.00, norvegienii se dis­trea­ză la maxim și consumă mult alcool, poate mai mult ca românii.

Patru săptămîni în iad

Cu toate că la prima vedere stu­diile de la Volda University Col­le­ge vin mai mult ca o vacanță pentru că se rezumă la două cursuri pe se­mestru, orele durează o zi în­trea­gă, iar la unele facultăți se adună și o ju­mătate de noapte. „Patru săptă­mîni în iad”, așa au denumit studenții cea mai dificilă perioadă a cursului de Animație (Animation Produc­tion). „La noi nu există o delimi­tare între zi și noapte, am uitat ce în­seamnă weekend-ul”, îmi spune Fi­lip, student originar din Slovenia care își urmează studiile în Cehia.

Am întîlnit-o pe Charlotte, fran­țuzoaica cu ochi albaștri, într-o di­mi­neață de joi după ce nu am văzut-o timp de o săptămînă. Avea cear­că­nele pronunțate și părea pierdută în spațiu. A mărturisit că s-a culcat odată cu cocoșii pentru că a lucrat cu colegii de echipă pentru o temă, iar peste jumătate de oră trebuie să fie din nou la universitate. „În prima lună am avut parte de teorie și cîte o temă pe săptămînă, iar acum, du­pă cursul de dimineață avem la dis­po­ziție mai puțin de 20 de ore pentru a realiza un desen animat. Avem foar­te mult de desenat, iar același desen îl realizăm de mai multe ori cu mici schimbări atunci cînd personajele se deplasează”, mi-a povestit Charlotte în timp ce își împacheta sandvișurile pentru dejun, prînz și cină.

Dacă cursul de animație adună ziua și noaptea într-un birou cu cre­ionul în mînă, atunci cursul Out­door Media Production combină comunicarea mediatică cu natura și lo­ca­țiile turistice. „Pe lîngă împreju­ri­mile impresionante ale Voldei, si­tuată între fiorduri dramatice și munți accidentați ai coastei de nord-vest a Norvegiei, am putut ve­dea și realiza filmulețe video a unor locuri pitorești situate la sute de kilometri distanță de orășel”, îmi spune Markus, student în Ger­ma­nia. De-a lungul semestrului, tinerii au parte de trei excursii ce durează două-trei zile timp în care urcă munții și dorm în cabane montane și de altele mai mici ce durează nu mai mult de o zi. Ei sînt ghidați de patru profesori, dintre care trei ca­re conduc cursurile și seminarele și unul cu care călătoresc.

La Facultatea de Media și Jur­na­lism studenții internaționali, dar și norvegienii fac cursuri de foto­gra­fie mediatică sau fotografie docu­men­tară. În funcție de complexitatea aces­tora, studenții au la dispoziție o săp­tămînă sau trei pentru a le realiza. În timpul orei îndeletnicirile tale ca fotograf, de cele mai multe ori începător, sînt criticate în scopuri didactice: „E o compoziție proas­tă”, „prea multe elemente în cadru”, „nu ai reușit să prezinți o poveste”, „cred că ar trebui să mai tai din ea”.

La unele cursuri, notele se pun pe o scară de la A la F, unde A e cea mai bună, iar F înseamnă că ai picat, pe cînd la altele există doar criteriul Pass or Fail, cum ar fi în ca­zul cursului de Animation Pro­duc­tion. Există mai multe tipuri de exa­mene: examenul scris, examen ti­pic în România, examen oral, portofoliu, proiect final sau eseu reali­zat acasă. Examenul scris ține studentul în bancă timp de trei ore la limba norvegiană și șase ore la limba en­gleză.

Timp din hîrtie și plastilină

Tinerii jurnaliști pot face parte din redacția ziarului universitar, își pot face auzite vocile la radioul uni­versitar sau pot filma interviuri și emisiuni în cadrul studioului utilat cu echipament special. Cei dornici de sport îmbracă adidașii și lovesc mingi în poarta adversarului, joa­că volei sau handbal, devin delfini de trei ori pe săptămână sau joacă bad­minton.

Desenele animate pot fi nu doar vizionate, ci și realizate. Studenții de la Animație învață cum să dea via­ță figurilor din hîrtie sau plas­ti­lină sau să le dea contur în creion. Cei din asociația Re:act Volda nu au personaje fictive în grijă, ci oameni adevărați, refugiați trecuți prin tea­ma războiului și a morții. Vo­lun­ta­rii îi ajută pe aceștia să se integreze în societate, organizînd plimbări pe munte la cules de pomușoare și ciu­perci, ore de înot și cursuri de gă­tit.

Dacă în celelalte asociații trebu­ie să achiți între 100-200 de coroane (echivalentul a 50-100 de RON) pen­tru a deveni membru, atunci toți stu­denții internaționali fac parte gra­tis din asociația ISU (Inter­na­tio­nal Students’ Union).

Clubul Rokken, unicul club din Volda, recrutează în fiecare se­mes­tru voluntari pentru a lucra la bar, a vinde bilete, a strînge paharele goa­le de pe mese, a se ocupa de lu­mi­nă și echipament în schimbul intrării gratis la evenimentele și concer­te­le organizate de ei. Dacă în Iași nu achiți mai mult de 40 de lei in­tra­rea, atunci aici prețurile cresc subs­tan­ți­al pînă la 150 de lei.

Dacă în celelalte asociații trebu­ie să achiți între 100-200 de coroane (echivalentul a 50-100 de RON) pen­tru a deveni membru, atunci toți stu­denții internaționali fac parte gra­tis din asociația ISU (Inter­na­tio­nal Students’ Union). Aceștia știu cum să ademenească stu­den­ții, regula de bază este mîncarea și băutura moca sub pretextul unei petreceri. Pizza party, așa au denumit cei de la ISU un eveniment ce a avut loc în septembrie, care în realitate presupunea trei pizza, trei sticle de suc, patru pungi de popcorn și do­uă de biscuiți pentru 50 de oameni. Nu doar aceasta a fost marea de­za­­măgire, cu toții am fost păcăliți de cu­vîntul „party”. Am stat înghe­sui­ți în băncile unei mici săli de curs, iar în loc de mult așteptata pe­trece­re ni s-a prezentat istoricul aso­cia­ției. Marea surpriză a serii erau ale­ge­ri­le în board, care presupuneau doar șapte locuri disponibile. După ale­ge­rile care au decurs destul de re­pe­de deoarece era doar cîte un doritor pe loc am aflat că cei care nu sînt membri activi nu vor beneficia de toate evenimentele care vor fi or­ga­nizate de aceștia și că doar cele șap­te persoane se vor putea înfrupta din bugetul de 6.000 de coroane.
Cu mici dezamăgiri, viața de stu­dent din Volda University College a prins culoare încă de la început deoa­rece ne-a întîmpinat timpul frumos cu soare, un lucru rar întîlnit pe această coastă a Norvegiei. Toți băștinașii ne-au numit norocoși pe­ntru că vara s-a dovedit a fi cu multe precipitații și cer înnorat. De o lună îi uimim pe cei de acasă îm­bră­cați cu paltoane, geci și cizme, a­cum ne rămîne să scoatem gecile și pa­pu­cii călduroși pentru că se apro­pie iarna la braț cu noaptea polară.