Făina vine după alegeri

În gara din comuna Grajduri se „pregătește trenul” pentru duminică. Aici, în arătura galbenă, va fi amenajată o secție de votare. Dintr-o încăpere de cărămidă roșie cu geamuri astupate își fac apariția doi indivizi, scuturîndu-se de praf. Ion si Marcel mă „conduc” prin sat, pe o uliță îngustă, pînă ce ajungem pe soseaua de asfalt, pătată de balegar pe alocuri. „Mata să știi doamnă, că și drumul ăsta e promis de-o sută de ani, da’ e făcut abia mai anul trecut, tot înainte de votare”.

Comuna e împărțită în două, ca de o mînă invizibilă a unui Dumnezeu: în stînga își duc viața „românii”, iar în partea dreaptă își înalță trufaș crestele palatele „țiganilor”. Dar noi vrem să ajungem taman în mijlocul comunei, unde sînt înghesuite școala, biserica, cea mai răsărită dintre cîrciumi și Primăria. Aici „domnește”același edil „de cînd e lumea”, adică de după Revoluție. „E a patra oară. A fost mai întîi cu Frontu’, apoi cu Iliescu și acuma a trecut la peneleu, ca să poată să fie iar primar, că așa are voie numai de două ori”, mă luminează Ion, care e mai în vîrstă, are ochii mici, o salopetă albastră și bea numai „Ciucaș”. Pe la muncă, însă, primarul nu-i de găsit, „că-i plecat cu treburi”.

Cartela și săgeata

Din dreptul Primăriei, de unde încercăm să dăm cu ochii de vreun sătean se vede doar un banner mare, care se întinde pînă la gardul unei case dărăpămate. Pe bucata de plastic nu scrie decît „votați săgeata”. Ceva mai la vale și fără poză de data asta, „Băsescu pentru România”. „Eu zic că tot ăsta iese, cine altcineva? Mai ieri parcă au fost pe-aici ăia din partid, de la Iași”, îmi spune Marcel. Își aprinde o țigară dintr-un pachet mototlit de „Plai” și se uită îndelung în vale. Vizita prezidențială a lăsat în urmă o mare de afișe portocalii, cu cîte o chelie tăiată de-a lui Băsescu, mînjit pe margini de un lipici alb, făcut din făină. Atît au primit. „Mai ieri s-au adus două tone de făina, dar au zis că o dau după”, înjură în gînd Ion. Marcel se uită pe sub sprîncene, el și-a primit norma: 15 kile de faină și patru de zahăr, dar amîndoi strîng din umeri cînd îi întreb de la ce partid vin darurile.

Trei trandafiri ofiliți

Toți își îndreaptă spinările cînd din „bar”, iese unul mai tuciuriu, de vreo 16 ani. Îi bagă lui Marcel sub nas un ghem de ață neagră și îi spune răstit: „Ia vezi, mă, e bună? Da să-i spui lu’ sor-ta că-mi trebe pîna la trei!”. Cică tocmai atunci au o bătaie la palate și îi numaidecît cagula, că „i s-a rupt oleacă”, să nu-l cunoască nimeni. După ce pleacă bărbatul, Marcel îmi spune că aștia bat tot, că „mai ieri îl tăvălea pe Geoană pe sub un gard, că era un afiș mare, roșu, frumos cu trandafiri în vale. Tot ei l-au dat jos, că-s cu alt partid”. Dar el crede că românii sînt cuminți și că „noi nu prea dăm pe la țigani, că nu trecem de cîini și de răi, da’ nici mata, doamnă, să nu te duci, că țiganu’ nu te-ascultă, el rîde, face panaramă. El n-are mentalitate-n cap”. Ne despărțim cu promisiunea că vor merge la vot, chiar dacă „mîine doar pentru cei de sus e zi mare”.

Anastasia CONDRUC