FC Romania, spaima campionatului englez de amatori

O echipa de muncitori romani si de fosti fotbalisti in diviziile B si C este de doi ani consecutiv campioana amatorilor britanici, pe cheltuiala exclusiva a jucatorilor. Zidari in viata de zi cu zi, pentru ei fotbalul este un drog care se administreaza la fiecare gol, pe teren verde. O parte din venituri le sacrifica pentru mingile de fotbal si pantofii de sport. Nu au pretentii prea mari la masini: un Renault Laguna sau un Ford Focus le sunt de ajuns. In fotbal insa, treaba sta altfel: au cucerit deja doua titluri si spera sa ia Cupa Angliei. Deocamdata, doua lire si jumatate pe meci de fiecare jucator pentru onorariul arbitrului si tot atit pentru chiria terenului. Pasiunea pentru fotbal nu a ramas acasa, ba chiar a devenit si mai mare in tara de origine a sportului-rege. Lasind schelele si uneltele deoparte, coechipierii se intilnesc pentru a-si masura fortele cu englezii. Si cum au fotbalul in singe, ii bat.

La Strattford, ca-n Glodenii Gindului

O zi mohorita cu ploaie si vint dusmanos domneste peste terenul de fotbal pe iarba aflat in Strattford, in Estul Londrei. De doua zile, Marea Britanie este

inundata de sus pina jos, insa aici chiar nu are importanta. 11 baieti imbracati in sorturi si tricouri tricolore se pregatesc sa inceapa un a treilea sezon. Nou promovati intr-o divizie superioara de amatori, fotbalistii de la FC Romania abia asteapta sa dea ochii cu adversarul, la primul meci din campionat. “Cu cine jucati azi ?”, il intreb pe unul dintre baieti. “Nu stiu, azi ii vedem pentru prima oara”, marturiseste el. Inamicul, in tricouri albe cu dungi negre, pare fioros, este una dintre echipele tari ale diviziei de amatori.

Chiar si asa, nici arbitrul nu e sigur ca stie cum ii cheama. “Aveti idee cu cine joaca FC Romania? “, il intreb pe arbitrul usor supraponderal. “Aaa… Stratford Borrough, am impresia”, raspunde centralul si se grabeste catre mijlocul terenului. Pe margini, citiva suporteri razleti iau locul arbitrilor de tusa. Furtuna va tine azi locul galeriei pentru ambele echipe, asa ca nimeni nu mai pierde timpul cu formalitati. Capitanii echipelor dau cu banul, apoi ai nostri dau lovitura de incepere – sezonul este deschis in mod oficial.

Nici pe departe profesionisti

Asa arata una dintre  zecile de zile obisnuite ale echipei de amatori FC Romania, din Londra. “Am infiintat echipa asta in urma cu trei ani, pentru toti romanii de aici care nu pot trai fara sa joace fotbal. Multi dintre noi au jucat fotbal in tara si e ca un drog acest sport”, povesteste Ionut Vintila, fondatorul clubului si autorul a multe sacrificii facute pentru pasiunea sa. “Ne autofinantam, tot ce am reusit pina acum este doar meritul echipei, care a investit timpul liber in antrenamente si banii in pantofi, uniforme, mingi si inchirieri de terenuri”.

Ionut Vintila s-a apucat de fotbal in Romania si a jucat la Tirgoviste, in Romania, unde a fost  coechipier  cu nume sonore ale sportului rege de la  noi. Pozele in care apare alaturi de fotbalistii celebri din tara sint, de altfel, suvenirurile lui cele mai de pret. La 30 de ani, Ionut se considera suficient de tinar pentru a mai face performanta si lupta cot la cot cu jucatorii pe teren. Echipa a facut impresie foarte buna inca din primul sezon, cind a iesit pe primul loc, in campionatul din 2006-2007. Campionatul trecut, echipa a reusit sa iasa pe locul  al doilea, iar acum a promovat o divizie mai sus. Jucatorii nu sint nici pe departe profesionisti: fotbalistii de la FC Romania din Londra isi impart timpul intre locul de munca obisnuit si stadion. Majoritatea lucreaza in constructii sau in amenajari si isi dedica timpul liber si banii munciti cu greu pe santiere echipei in care cred din tot sufletul.

La pauza, situatia nu arata deloc bine  pentru ai nostri. Englezii conduc cu doi la zero si deja presimti ca au comandat berea sa sarbatoreasca. Vintul  si ploaia sint de neindurat, frigul intra deja in toate oasele, englezii faulteaza ca pe maidan iar arbitrul supraponderal se face ca nu vede. Citiva jucatori fumeaza palmat linga “banca tehnica” imaginara, cu ochii in patru sa nu ii vada Ionut sau capitanul. Citeva instructiuni si schimbari de tactica si echipa este gata sa reintre pe teren.

Obiectivul nostru este Cupa Angliei

Capitanul echipei, Lucian Domnica, are 34 de ani si a jucat in Romania in Divizia C. “Fotbalul este microbul nostru, este boala noastra, nu am putea sa traim fara fotbal. De aia si iesim in ploaie si in frig sa jucam, in loc sa stam la caldura in casa”, marturiseste Lucian, constructor, in viata civila. A facut 80 de mile cu masina ca sa ajunga la meci si spune ca ar fi facut cu drag si 800.

Dupa alte  45 de minute de joc, stupoare! Romanii termina meciul invingatori, cu 4 la 3. Capitanul echipei si Ionut Vintila zimbesc si spun ca asa era programat. “Pe ploaia lor si pe terenul lor le-am aratat ca sintem mai buni, dar stiam ca asa va fi “, spune Ionut. Un alt jucator era mai pesimist inainte de meci, iar dupa partida a devenit deja superstitios: “Ursule, tu ai fost talismanul nostru, ne-ai purtat noroc, daca nu veneai, nu ii bateam!”, exclama transpirat Valentin Dascalescu. Iar, daca e sa ne luam dupa superstitiile fotbalistilor, sezonul a inceput bine din primul meci, spectaculos si cu goluri multe. “Obiectivul nostru este Cupa Angliei la amatori”, imi dezvaluie capitanul formatiei, hotarit sa nu aiba liniste pina nu o cucereste. Dupa partida, jucatorii se schimba de uniforme  si redevin, pentru inca o saptamina, anonimi, muncitori romani in constructii, lucratori cu palmele, care  se straduiesc sa isi faca un viitor. In parcarea clubului sportiv nici nu ai banui ca aici sint veniti fotbalisti. Masinile sint Renault Laguna, model 2000 sau Ford Focus, genul de autoturisme pe care aici le cumperi la mina a doua cu 3.000 de lire sterline. ” Nu avem nici masini, nici fite de fotbalisti, ca in tara”, confirma Valentin Dascalescu. “E unul singur dintre noi care are un SLK, Alin, autorul celui de-al doilea gol. Speram cu totii sa ajungem celebri sa ne cumparam si noi masini de fotbalisti dar, pina atunci, sintem foarte fericiti cu ce avem “. Pina sa conduca limuzine, fotbalistii se cauta prin buzunare dupa maruntis: doua lire si jumatate, onorariul arbitrului. Asta chiar  nu e un capat de tara, mai ales ca, spun ei, sigur  o sa vina si zile mai bune, dupa ce o sa ia si Cupa Angliei.

Mihai Ursu