La urna de vot se vine în cîrje

„M-am enervat atît de tare încît am venit să votez!”, spune o bătrînică cît așteaptă la coadă la vot, în Școala Gimnazială „Elena Cuza” din cartierul Canta, Iași. Este ora 12.00 și toată lumea se îngrămădește să își găsească secția de votare. Pe holurile școlii, coridoarele lungi sînt pline cu desene pictate de cei mici, citate despre fericire la care un bătrînel își îndreaptă privirea și zîmbește. Peste drum, este o altă secție de votare în clădirea unei grădinițe la care lumea își dă coate și se împinge pentru a ajunge la ușă. Cîțiva bătrînei vorbesc între ei despre cum Ceaușescu mai împărțea mașinile în pare și impare, așa cum și ei sînt astăzi trecuți în funcție de numărul de la bloc. „Eu stau la numărul 35, unde votez?”, strigă o bătrînă, iar cei din jur ridică din umeri. Puținii tineri aflați sînt așezați la o altă coadă, unde sînt listele suplimentare și sînt uitați acolo minute în șir, prioritatea fiind dată doar celor care locuiesc în zonă.

Bătrînii veniți în număr cît mai mare își pierd repede răbdarea, unii dintre ei aclamînd cu brutalitate că „sînt toți numai niște escroci”, iar alții pur și simplu își iau bastonul și ies din clădire bolborosind cuvinte greu de înțeles. Un bărbat înalt, cu chelie pe care este așezată o pereche de ochelari anunță că cei aflați la coadă pentru listele suplimentare pot aștepta și la alte uși, dar nimeni nu se clintește din loc. Intră rapid în încăperea de unde a ieșit cu numai un minut în urmă și strigă că mai poate intra o persoană. Înăuntru, doi bărbați și trei femei de vîrstă mijlocie, toți îmbrăcați frumos, fie la cămașă, fie în rochii elegante, stau așezați după o bancă, cu cîte două ștampile așezate în fața lor. Încăperea nu este altceva decît o clasă de matematică plină cu formule scrie pe pereți.

Lumea care intră își caută cu privirea o cabină liberă, trage stofa albastră, iar după cîteva minute ies cu cele trei foi. Deși intrarea pare că se face selectiv, intrînd doar maximum două persoane pe care bărbatul le strigă mecanic, o tînără intră dezorientată și se așază în mijlocul urnelor. „Ce cauți domnișoară?”, întreabă unul dintre bărbați, iar ea îl privește confuză ca și cum ar fi un lucru nefiresc. Pînă la urmă aceasta îi zîmbește și fuge spre ușă fără a mai răspunde la întrebare. Lîngă urnele de vot, un bărbat zdravăn, cu o cămașă ai căror nasturi sînt gata să explodeze, verifică, scărpinîndu-se în nenumărate rînduri în cap, foile să fie puse în ordine. Vasile, după cum este strigat de o altă persoană din sală, privește printre ochelari mîinile votanților și îi mai mustră uneori pe cei neatenți. „După dați vina pe mine că se anulează votu’”, spune el arătînd cu degetul urna potrivită. Unii ies cu zîmbetul larg pe buze și își arată buletinul cu noua ștampilă. Părinții cu cîte unul sau doi prichindei lîngă ei, intră și întreabă dacă se poate intra cu copilul în cabină, iar atunci cînd o femeie face semn aprobator copiii fug înăuntru, trăgînd și stofa după ei. Revin lîngă bărbatul de la urnă și se străduiesc să pună singuri foile în urnă.

„Sînt un cetățean conștincios”, strigă o femeie, iar capetele se întorc în sincron în direcția ei. Un bărbat o prinde din urmă și amîndoi se țin de mînă pe holul mult prea îngust pentru oamenii mari. În toată aglomerația și vocile care cuprind școala gimnazială, un bătrîn mic de statură pe care abia îl poți zări prin mulțime își dă coate cu toată lumea pînă ajunge în față. „Domnule, eu cu cine votez? Nici acum nu știu”, îl întreabă bătrînelul pe bărbatul aflat în fața ușii, iar acesta îl împinge de la spate fără a scoate un sunet.

de Ioana DOLEANU