Microbuzul în care drumul spre școală devine o joacă

În zilele aglomerate sau ploioase din timpul săptămînii, viața de părinte este una de două ori mai grea. Programul încărcat de orele petrecute la muncă sau traficul care face ca părinții să își ducă cu întîrziere copiii la școală, strică legătura dintre aceștia printre claxoane și nervi. În Iași există de cîteva luni un microbuz plin de veselie și culoare care duce copiii la școală, dar și la alte activități programate în timpul orelor de muncă ale părinților, scutindu-i pe aceștia de un efort. Kindertrip este un serviciu oferit de doi tineri ce au transformat problemele auzite la prieteni sau cunoștințe într-o pînză de păianjen care i-a condus la ideea deschiderii unei afaceri venite în sprijinul părinților ce nu reușesc să își mai sincronizeze programul cu al copiilor. Iar dacă ideea lor va da roade, cinele în familie vor fi mai dese și mai pline de bucurie.

„Ce faci? Te duci să iei tu co­pi­lul de la școală?” „Nu, știi că nu pot că și azi trebuie să stau peste program”, este genul de discuție pe care părinții o poartă tot mai des, iar copiii devin astfel tot mai mult neglijați. De la această necesitate și lipsă, auzind în stînga și în dreapta problemele prietenilor, Mihaela și Răzvan au dorit să găsească o mo­da­litate pentru ca familiile ar­mo­­nioa­se să existe nu doar în fil­me­le americane. „Petele negative le­gate de lipsuri și de programele încăr­ca­te ale părinților fac ca un copil din­tr-o astfel de familie să simtă o mare neglijență emo­țio­nală. Te gîndești că oferi orice copilului tău, însă la nivel afectiv, în viața lui se produce o ruptură, pre­zența ta ca părinte fiind aproa­pe inexistentă. De aici pleacă și comportamentul de­viant al copii­lor, pentru că simt nevoia să atra­gă atenția părinților. Nu îi inte­re­sea­ză doar să aibă hai­ne și telefoane, ci contează și locul pe care îl au în viața acestora”, spune Mihaela privind cîte puțin prin fe­restrele colorate ale clădirii. Mai exact, firma celor doi ar prelua o parte din responsabilitățile părin­ți­lor, cum ar fi transportul copiilor la școală sau la alte activități la care aceștia trebuie să ajungă.

Afacerea celor doi a pornit an­co­rată în realitate, cu o principală regulă de bază: în microbuz se rî­de și se glumește fără limite. Mihaela și Răzvan au vrut astfel să creeze un alt fel de univers al celor mici, unde drumul către școală să nu mai fie unul monoton, ci să înceapă cu veselie încă de dimineață. „Știm că în fiecare zi copiii se trezesc greu și sînt morocănoși, astfel că ne-am gîn­dit să găsim o metodă să le în­se­ni­năm ziua și să îi binedispunem în­că de dimineață. Pentru asta vrem să angajăm un animator care să se joace, să cînte cu ei și să se asigure că totul este în regulă”, subliniază aceasta. Pe lîngă faptul că va asi­gu­ra buna dispoziție și că îi va su­praveghea îndeaproape, animato­rul îi va lua din punctele de re­per stabilite și îi va duce pînă la poarta grădiniței sau a școlii. De asemenea, pentru că animatorul a­les este o persoană cu abilități ac­toricești, în fiecare zi copii vor fi întîmpinați de un alt personaj pre­fe­rat, iar dacă este solicitat, acesta se poate pregăti și pentru zile de naș­tere sau alte evenimente impor­tante pentru cei mici.

Deși afacerea este abia la în­ce­put, cei doi fiind în perioada de pro­movare și de cooptare a clienților, Mihaela, care este optimistă și neo­bosită atunci cînd vine vorba des­pre copii, spune că afacerea lor se caracterizează în primul rînd prin sentimentul de siguranță pe care îl oferă.

Deși afacerea este abia la în­ce­put, cei doi fiind în perioada de pro­movare și de cooptare a clienților, Mihaela, care este optimistă și neo­bosită atunci cînd vine vorba des­pre copii, spune că afacerea lor se caracterizează în primul rînd prin sentimentul de siguranță pe care îl oferă. Tarifele se stabilesc în func­ție de numărul de kilometri pentru ca­re autobuzul este solicitat, fiind de 2,5 lei pentru distanțe de pînă la 10 kilometri și ajungînd pînă la 1,9 lei pe kilometru la distanțe între 20-25 de kilometric și putînd fi închiriat și pentru excursii sau pentru alte de­plasări. „Știm că pentru unii pă­rinți tariful ar putea să pară că este cam mare sau asemănător cu cel al unui taxi, însă ceea ce ne dife­re­n­ția­ză este faptul că ne dorim în pri­mul rînd pentru copii siguranță, dar și un mod interesant de a călători către școală”. Mihaela spune că pî­nă acum deja s-au înscris cîțiva pă­rinți care vor să vadă timp de o lu­nă dacă serviciile oferite de aceștia îi ajută și dacă într-adevăr le oferă siguranța de care au nevoie.

Mi­cro­buzele achiziționate de a­ceștia sînt noi, fabricate în ultimii doi ani și așa cum spune chiar Răz­van, „ca­litatea mașinilor este asigu­rată. Pentru că și eu dacă aș avea un copil, m-aș gîndi în primul rînd la siguranța sa și apoi la alte considerente”.

Atracție pentru zîmbete de copil

Dușurile cald-reci pe care tine­rii le primesc de fiecare dată atunci cînd au o inițiativă de a trece pes­te bariera zilelor monotone la serviciu reprezintă principalul im­pe­diment în reușita unei afaceri. Do­­rința de a face ceva care să îi scoată din normalitatea programului fix care îi trezește de la opt dimineața și îi ține închiși în birou pînă seara tîrziu există, însă de puține ori se transformă în ceva realizabil.

Deși Răzvan pare mai reținut atunci cînd vine vorba despre ceea ce au pus pe picioare, iar Mihaela nu se oprește din povestit, ea zîm­bește și spune că Kindertrip nu ar fi existat dacă nu s-ar fi găsit com­bi­nația dintre temperamentele ce­lor doi: ea sensibilă și optimistă, iar Răzvan rezistent și ferm. „Îți trebuie o rezistență foarte mare la aspec­te­le negative care intervin într-o afa­ce­re, pentru că drumul nu îți este pre­să­rat cu flori. Dacă mergi pînă la Re­gistrul Comerțului și vezi fețele a­cre ale celor de acolo, eu fiind o fi­re mai pozitivă, a doua zi nu m-aș mai fi dus. Îți trebuie cineva care să fie ca un motoraș, care să fie mai rezistent și cred că din punctul ăs­ta de vedere, el există”, povestește Mihaela arătînd mîn­dră către Răz­van.

„În cazul meu dragostea pentru co­pii vine din ceea ce fac de aproximativ zece ani, fiind asistent social la un centru pentru copii care pro­vin din familii defavorizate. Acee­a­și dragoste pentru cei mici i-am insuflat-o și lui Răzvan, însă în ca­zul lui pot să spun că nu prea a fost nevoie pentru că are un lipici ex­tra­ordinar la ei”, povestește aceasta încîntată de comportamentul ce­lor mici.

Astfel că cei doi au luat unul de la celălalt ceea ce le lipsea și au format o echipă în care elementul comun este pasiunea pentru copii. „În cazul meu dragostea pentru co­pii vine din ceea ce fac de aproximativ zece ani, fiind asistent social la un centru pentru copii care pro­vin din familii defavorizate. Acee­a­și dragoste pentru cei mici i-am insuflat-o și lui Răzvan, însă în ca­zul lui pot să spun că nu prea a fost nevoie pentru că are un lipici ex­tra­ordinar la ei”, povestește aceasta încîntată de comportamentul ce­lor mici. „Mai mult pentru mine a fost ca o provocare, să văd cît pot face și care sînt limitele mele, astfel că mai mult sînt un sprijin pentru Răzvan, pentru el este o activitate principală.”

Echipa pe care o formează este susținută și de prietenia care îi lea­gă pe aceștia, iar ideea unui astfel de serviciu le-a venit fără să fie pla­ni­fi­cată, la un ceai. Pe lîngă transpor­tul pentru copii și înlocuirea părin­ților acolo unde timpul nu le permite, ceaiul la care cei doi s-au întîl­nit să discute despre planurile de viitor, le-a mai dat și ideea creării unui alt serviciu pentru părinți, nu­mit „Bonă de urgență”. „Momen­tan vrem să punem pe picioare ide­ea cu microbuzul și mai tîrziu vom dezvolta și celalaltă. Concret, știm că este util atunci cînd părinții trebuie să plece undeva fără să programeze asta înainte și au nevoie de cineva să stea cu copilul. Ne do­rim ca bonele să nu fie acel tip de doamnă bătrînă cu experiență, însă care să țipe la copii. Vrem să dez­vol­tăm spiritul de «super nany», să fie plăcută și părinților și copii­lor”, explică Mihaela susținînd că în echipa lor se resimte mereu ne­vo­ia de a da frîu liber creativității.

„Sperăm ca în viitor și copiii noștri să meargă cu același mi­cro­buz, asta în condițiile în care nu vom reuși să le oferim tot timpul nostru”, completează Răzvan care împreună cu colega sa vor avea de acum încolo ca ocupație princi­pa­lă transformarea părinților ocu­pați în super eroii celor mici.