Poveștile de pe Internet, îngrămădite la Iași în cele mai mici servere din lume

Pornit ca o idee de a veni în ajutorul oamenilor care nu sunt la fel de familiarizați cu tehnologia de cloud storage (n.r. – stocare a datelor online) și de a o prezenta într-un mod plăcut, interesant și ușor de folosit, un grup de tineri ieșeni ambițioși, cu infuzie de inspirație italiană, cu sediul aproape de cartierul Tudor Vladimirescu, învață de doi ani să spună povești. Iar copilul lor, Cynny.com, a crescut în doi ani cît alții în zece. Cu posibilitatea de a transmite oricui fotografiile pe care le urci pe contul tău de Cynny într-un mod inedit, printr-un livecast desenat ca un slideshow animat, avînd muzică pe fundal, cu promovare intensivă în America, dacă va prinde la public, platforma ieșeană are șansa de a deveni noul Facebook sau Instagram al lumii web. Și atunci, proiectul care are deja investiții de 2,5 milioane de euro din Italia ar putea deveni un nou fenomen al tranzacțiilor internaționale, cum a fost WhatsApp, cumpărat de Facebook cu 22 miliarde de dolari.

Un depozit infinit online al fișierelor

„Totul a pornit de la ideea lui Stefano Bargagni, founder și CEO al Cynny, de a face un cloud app puțin diferit de ce există pe piață, pentru oameni mai puțin tehnici”, povestește Andrei Rebenciuc, ma­na­ger al Cynny. Ideea lor a fost una simplă – ca oamenii să nu mai folosească aplicațiile și formulele standard de salvare „în nori”, în care să cauți fișierele ca în Win­dows, pe foldere și cu link-uri in­di­viduale, ci să creeze un sistem de slideshow, animat, cu muzică, ge­ne­rat automat, fără să ai nevoie de cunoștințe speciale de utilizare a unui calculator. După un an și ju­mă­tate de dezvoltare, implemen­t­a­re, căutare de investiții și soluții, Cynny s-a lansat într-o primă va­riantă anul trecut, în septembrie – cu o propunere inedită. Pentru ca utilizatorii să nu se simtă îngrădiți de faptul că nu au spațiul necesar pentru a-și urca fotografiile, echi­pa Cynny propune o capacitate de stocare nelimitată pe Internet, fără să fie nevoiți să plătească nimic.

„Nu am marketat însă ideea a­ceasta, de oferire a spațiului de sto­care nelimitat, gratuit, pentru că am vrut ca utilizatorii să folo­seas­că Cynny fără nicio constrîngere. Însă ne-am dat seama că dacă vom avea succes cu afacerea noastră și vom avea cîteva milioane de utili­za­tori, atunci partea cu costurile privind stocarea nu va fi o chestie ușor de ignorat”, spune Andrei. Ast­fel că echipa a gîndit o soluție pentru a oferi această stocare gratuită în continuare, rezultînd în crearea, în premieră, a primelor servere pe tehnologie ARM produse în masă. Spre deosebire de serverele clasice, pe care, spre exemplu, își sto­chea­ză Google baza de date sau Face­book, și care ocupă kilometri pătrați, un server produs de echipa de la Cy­nny poate încăpea în podul pal­mei, fiind mai mic decît un telefon. Suc­cesul cu acesta, povestește Andrei Rebenciuc, i-a uimit și pe ei. „Ne-am dat seama că ceea ce avem noi în minte nu exista pe piață, drept urmare am creat niște microserve­re pe care le-am testat, le-am produs cu o firmă din Taiwan, avem parteneriat cu ei și cu aceste mi­cro­servere putem oferi stocare gra­tuită și nelimitată tuturor utilizatorilor fără să avem o mare pro­ble­mă cu costurile”, explică Andrei.

Practic, dacă ne închipuim că Google, pentru a răci centrul lor cu servere de date încălzesc apa necesară unui întreg oraș din Sue­dia, un server ARM creat de cei de la Cynny este atît de mic încît, cu­plat la un hard-disk și o placă de bază pentru a-l face funcțional, pot încăpea aproximativ 20 de astfel de servere într-o carcasă clasică de calculator. Iar tot sistemul necesar răcirii poate fi oferit de cîteva ven­tilatoare. „Este o soluție foarte eco-friendly, emană puțină căldură, con­sumă puțin curent și nu îți trebuie răciri mega speciale, drept urmare nu consumi curent ca să învîrți ven­tilatoare sau alte sisteme cu apă sau freon. Din punctul acesta de ve­de­re ele sînt un pas clar înainte față de sistemele standard de stocare. Un rack (n. red. – unitate com­pusă din mai multe servere) de-al nostru îl poți lua, îl aduci și la Iași, îl bagi în priză și funcționează”.

În căutarea unei emoții

După ce au rezolvat problema stocării, echipa s-a îndreptat din nou către produs și au realizat că varian­ta gîndită la lansarea din septembrie nu a avut feedback-ul căutat de ei. Inițial, platforma a fost ima­gi­nată cu pagini statice, în care exis­tau galerii foto, textul grupat cu imaginea, se putea asculta muzică și rula videoclipuri. „Dar nu era ce trebuia, feedback-ul de la useri nu a fost extraordinar, mai existau prac­tic foarte multe soluții de genul a­ces­ta, alte platforme online de blo­gging care pun la dispoziție ceva asemănător. După o lună de mar­keting, cînd am ajuns la aproape 12.000 de useri, am oprit campania și am analizat feedback-ul și ne-am dat seama că trebuie să mer­gem într-o direcție nouă. Așa a apărut livecast-ul, din dorința de a prezen­ta fișierele unui utilizatori într-un mod care să-l facă să spună «wow»”, povestește Andrei. Ideea a pornit de la cîteva filmulețe cu același mo­del și format realizate de Face­book, care avuseseră aproape două mi­liarde de distribuiri. Atunci, cei de la Cynny și-au dat seama că dacă doresc „să stîrnească o anumită emoție” în utilizatorii lor, atunci trebuiau să „îi dea pe spate”.

Așa s-a născut ideea de livecast, în care, dacă un utilizator încarcă o sută de fotografii poate să i se fa­că un filmuleț de zece minute, da­că pune doar trei, primește unul de cinci secunde, cu melodiile de pe fundal selectate de către el. „Totul este dinamic, nu ești limitat de nimic”, explică Andrei. Sînt aproxi­mativ 30 de modele diferite de ani­mații, care sînt sincronizate să schim­be imaginile sau videoclipurile pe ritmul muzicii. Cu cît muzica e mai ritmată (cum este rock-ul) cu atît imaginile se schimbă mai repede, cu cît aceasta este mai lentă (muzica clasică) cu atît trecerea este mai lină de la o imagine la alta. „Am dorit să compunem o poveste pe care utilizatorul să o vadă. Iar fișie­rele îi rămîn acolo, se poate opri livecastul de către oricine și downloada pozele respective”, spune An­drei. Iar primele reacții pentru pro­iectul lor de viitor au apărut a­proape imediat – s-a făcut legătura cu cei de la Walt Disney, departamentul de cercetare și dezvoltare, pentru a testa felul în care func­țio­nează platforma și cum ar putea fi implementată în experiența oferită de ei.

Mai mult, au fost întîlniri cu profesori din SUA prin care să se identifice o modalitate de a transforma o imagine 2D într-una 3D, folosind informațiile fotografiei în­registrate de către telefoanele mai noi. Un profesor român de la Uni­ver­sitatea din Barcelona lucrează la o teză de doctorat despre cum se poate detecta emoția feței dintr-o fotografie, programul putîndu-se dezvolta și în această direcție. Iar dacă un utilizator face public un live­cast și îl distribuie pe toate re­țe­le de socializare sau unde mai do­rește el, în momentul în care vrea să îl facă privat, se poate face acest lucru prin apăsarea unui singur bu­ton, moment în care postarea pe Facebook și Twitter se șterge la rîn­dul ei automat.

După doi ani sărbătoriți pe 25 martie, cei 35 de oameni care lu­crează la Cynny Iași, locul unde a fost dezvoltat proiectul, speră ca platforma lor să devină una dintre cele mai cunoscute și mari platforme de partajare a fișierelor din lume. Ca poveștile oamenilor să poa­tă ajunge mai ușor dintr-un capăt în altul al lumii, printr-o idee fău­rită la Iași.