Fiecare 1 Mai se serbează cu prietenii, chiar dacă aceștia sînt cercetați penal. Premierul Victor Ponta a venit anul ăsta la Constanța, la Radu Mazăre, să le vorbească oamenilor din cartierul social Henri Coandă și să asiste la inaugurarea pasarelei pietonale de pe bulevardul Mamaia. Numai bine, odată cu sezonul de mici începe și campania electorală. Dacă ai fi sta să-i urmărești pe cei doi prin oraș, să le asculți declarațiile și glumele, să le crezi zîmbetele, ai putea crede că-n mîinile lor țara e pe drumul cel bun. „Stau lîngă cine trebuie”, a spus Victor Ponta printre asistații social și în fața cîtorva televiziuni, „și o să fiu alături de Radu”. Și Radu l-a plimbat prin oraș și prin Mamaia, i-a arătat toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut în ultima vreme și lucrările de renovare care continuă și azi, 1 Mai. Numai la Cazinou nu l-a dus.

E zi de sărbătoare, dar pre­mie­rul are agenda plină. De Ziua In­ter­na­ționalei Socialiste a Muncii tre­bu­ie să vadă dacă totul merge bine în Constanța, la colegul de partid. A venit să verifice stadiul lucrărilor de la Podul Agigea, după care s-a îndreptat spre cartierul social Henri Coandă, construit pentru să­ra­cii Constanței. Cei doi stau pe o sce­nă amenajată undeva între blo­curi și le vorbesc  celor care au ieșit să-i vadă. „Cine v-a construit aici casele? Păi lui vreau să-i strigați numele. Dacă în Constanța nu vor mai fi oameni amărîți pe străzi este meritul lui Radu Mazăre și aș vrea ca în fiecare oraș mare din Ro­mâ­nia să avem un primar care să se ocupe de cei amărîți, nu de cei bogați”, spu­ne Ponta în mijlocul mulțimii. Radu Mazăre îl completează: „Dum­­nezeu e mare”, se uită mai bine în jur, „Și Allah e mare!”. Euforic, Pon­ta nu se poate abține: „Mazăre la Primărie și Băsescu la…”, „la pușcărie!”, îl completează oamenii din mulțime. În cîteva minute își fac numărul și pleacă mai departe, spre pasarela pietonală de pe bu­le­vardul Mamaia, ce urmează a fi inaugurată. În cartierul Henri Coan­dă, unde locuiesc apro­xi­ma­tiv 3.000 de persoane, viața merge mai departe, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Femeile de serviciu spa­lă holurile căminelor de tablă, co­voa­re și rufe proaspăt spălate la li­ghean sînt agățate la uscat și copiii se joacă în stradă; în jurul unui te­lefon, cîțiva ascultă o manea. Cartierul are 17 blocuri care-s ca niș­te hale mari din tablă albă și cu geamuri mici; cîțiva copăcei și pe ici-colo cîte un gărduleț de lemn le înconjoară. E și o biserică ortodoxă între primul și-al doilea rînd de blo­curi, urmînd să se construiască și o geamie.

Acum o lună, cînd Mazăre era ridicat de DNA, fiind acuzat că ar fi primit șpagă pentru favorizarea unui contract de construire a ace­lu­iași cartier social, vreo 100 de per­soane au ieșit în stradă să pro­tes­teze împotriva săltării primarului de către autorități. „DNA NU UI­TA HENRI COANDĂ V-A LUPTA!”, scria pe cele mai multe pancarte. „I-au adus ai lui Martin, prietenul lui Mazăre, de la Polaris, de la salubrizare, de la întreprindere de-a­co­lo. Să vadă lumea că-s nemulțumiți că l-au luat, să dea la televizor”, îmi spune un taximetrist. „Și să ve­deți că tot el iese. Tinerii nu mai merg la vot că nu le pasă și pen­sio­narii și asistații îl votează, că s-au obiș­nuit să le dea. Cînd au văzut că merge așa bine au început și pri­ma­­rii din orașele astea mai mici de lîngă să facă la fel”, mai spune șo­fe­rul.

„Portul ăsta parcă e undeva în Botoșani sau la Satu Mare.”

La pasarela pietonală de pe bulevardul Mamaia, prim minis­trul îi face promisiuni primarului că va continua procedura de trans­fer a acțiunilor Portului Constanța că­tre Consiliul Local. „În felul ăsta putem să dezvoltăm portul și dez­voltăm orașul, pentru că este ab­so­lut anormal, portul ăsta parcă e undeva la Botoșani sau la Satu Mare”, spune Ponta. Pe pasarelă proiectată după modelul unui iaht rămîn curioșii, care-și fac poze și selfie-uri din toate unghiurile cu no­ua achiziție a orașului. Undeva jos, un tip la costum și bască de ma­riner verifică catargul, parcă mă­su­rîndu-l din priviri și făcînd cal­cule în gînd. Și iar, viața merge mai de­par­te. Turiștii se întorc la terase, la gră­tarele sfîrîind, la cozonacii se­cu­iești încinși, la mașinuțe, tiribombe și Casino Las Vegas, o roata no­ro­cu­lui cam cît una de tractor cu ur­suleți de pluș, rățuște și fel de fel de premii pe rafturi.

Mai departe, cei doi politicieni se îndreaptă spre Piațeta de la Perla, urmați de curioși și oamenii de la televiziuni. Vorbe, declarații, promisiuni, glume, aceeași po­ves­te. În cîteva minute pleacă, după ei și reporterii și piața rămîne aproa­pe goală. Doar cîțiva localnici și tu­riști care se plimbă și cei doi, trei muncitori puși să mute o roabă dintr-un loc în altul probabil ca să-i vadă premierul. Înspre Cazinou se tot renovează, strada se lățește, par­tea din față a hotelului Doina, care înainte avea o piscină cu o statuie în mijloc, acum e trans­for­ma­tă-n parcare și pe pasarela de unde pleacă cursele de agrement spre Portul Tomis, deja îngustă, se cons­tru­iesc tarabe. Doi bicicliști în­cear­că să-și facă drum pe trotuarul lat de cîteva zeci de centimetri. „Ce ne­simțiți. Cum își închipuie ei că o să mai meargă cineva pe aici?”, spu­ne fata.

Îmbrăcînd mortul în haine noi

Premierul pleacă la Tulcea, să viziteze și Spitalul Județean de acolo, lăsînd în urmă laudele re­ci­pro­ce cu primarul Constanței, vor­be­le de bine, promisiunile și un oraș care de la an la an arată tot mai mult a bîlci. Nelipsitele grătare de pe malul lacului Siutghiol, de pe marginea bulevardului Ma­ma­ia, de sub podul de la Doraly și din toate celelalte locuri tradiționale îm­bra­că urbea în miros de mici și muzică de petrecere. Spații verzi se trans­for­mă în parcări și, după cum arată trotuarele, chiar și-n zonele cen­tra­le, ai zice că orașul nu mai are pie­toni, doar șoferi. Aproape singurele clă­diri intacte din centrul vechi sînt shawormeriile și cele cîteva baruri și cafenele. Și dacă ai răbdare să cobori pînă pe faleză, ești izbit de o și mai tristă imagine: deși aleea ca­re trece prin fața Cazinoului e în pli­nă reabilitare, clădirea în sine, sim­bolul orașului, rămîne tot o ru­i­nă de care nu se atinge nimeni.

După complezențele din Constanța, premierul a plecat la Tulcea.

„Ne uitam la televizor la mun­că, eu, colegii, și cînd l-au luat pe Nicușor (n.r.: Constantinescu), și cînd l-au luat pe Mazăre, și speram să-i ia de tot”, îmi spune o tînără, într-o cafenea din centru. Alex, alt taximetrist, se bucură cînd aude că mai e săltat cîte un politician, dar e în continuare sceptic. „E mîna lu’ Băsescu, îți zic eu, prea îi ia pe toți deodată. Da’ las că vin ăștilalți și apoi îi ia și pe ăia.” Între timp, pri­ma­rul Constanței este cercetat în li­ber­tate pentru luare de mită și fals în declarații. „Pentru că am făcut case ieftine pentru oameni săraci”, a spus și în campusul social Henri Coandă, făcînd pe mar­tirul. „Noi construim și facem blocuri, facem spitale, facem școli”, l-a completat Ponta.

Însă adevărul cred că e mai de­grabă scris tot pe faleza de lîngă cen­trul vechi, undeva mai jos de Cazinou; cu litere cursive, în șprei albastru: „It’s all gone, Mazăre” (en: „S-a dus totul, Mazăre”).