Ștampilăm cu gîndul la dom’ primar

În alegerile prezidențiale din 2009, din tot județul Iași, sătenii din comuna Lungani au fost cei mai harnici la urne în a-l vota pe Geoană. De partea cealaltă, în comuna Aro­nea­nu, oamenii l-au sprijinit aproape în în­tre­­gime pe Băsescu. La alegerile de anul acesta, sătenii din Lungani spun că vor rămîne fideli PSD-ului, mînați din spate de mîna de fier a primarului și a viceprimarului, în timp ce în Aroneanu, oamenii parcă l-ar vota mai de­gra­bă pe Ponta decît pe Iohannis. „S-a mai eman­cipat ţăranul”, îmi spune acum nea Mar­cel Cazacu din poarta sa, vizavi de pri­mă­ria din Aroneanu, împingîndu-şi fesul pe vîrful capului. „Nu îl mai prosteşte nimeni cu o sticlă de ulei şi un kil de făină. Dar şi-aşa, anul acesta n-au dat nimic, un pix sau vreo foaie.”

Iohannis – nume greu pentru români

Pe 6 decembrie 2009, în ziua votului, în comunele Aroneanu şi Lungani oamenii îşi alergau votanţii spre urne. Unii într-o parte, alţii în cealaltă. Legendele săteşti vorbesc de saci de cartofi aduşi de la PDL la săteni la uşă, bannere tăiate de pe stîlpi cu coasa, în­că­ierări pe „o sută” de ţuică şi clasicele li­ghe­ne, găleţi şi sacoşe pline cu ulei şi făină colorate cînd portocaliu, cînd roşu.

Astăzi, însă, în Aroneanu, singura urmă a majorității PDL care-l sprijinea pe Băsescu în 2009 e un afiș jerpelit cu Forţa Civică, ră­mas încă de la europarlamentare pe unul din­tre stîlpii înfipţi în dealul care ridică toa­tă comuna deasupra Iaşului. Însă, anul acesta, de acolo, de sus, lucrurile nu se văd la fel de bine pentru Iohannis. Deşi primăria a avut grijă să-i împînzească faţa pe toate gardurile, neamţul de la Sibiu „nu mai stîrneşte aceeaşi patimă” cum o făcea Crin Anto­nes­cu sau Băsescu, la primul sau al doilea mandat. „E cea mai liniştită campanie pe care mi-o amintesc eu”, spune primarul liberal, fost PDL, Benone Moruzi.

În afara primăriei, lucrurile arată însă alt­fel. Oamenii vorbesc cu lehamite de alegeri şi de politică, iar cînd încearcă să-i pronunţe numele lui Iohannis li se împleticeşte limba-n gură. „Nu iese Ion Han ăsta, mai bine-l vo­tam pe Răzvan (n.r. – Mihai Răzvan Ungu­rea­nu), ăla băiat frumos, deştept şi de la Iaşi”, spune un sătean grăbind în paşi de trans­humanţă o mînă de oi slabe prin faţa primăriei. Din poartă, mă vede nea Marcel. În sat el e omul „care îi ştie pe toţi şi pe toa­te”. A făcut şi campanii politice, a vorbit şi cu oamenii, însă spune că parcă n-a fost ni­cio­dată ca anul ăsta. „Oameni plictisiţi, care ies acolo să voteze la toate promisiunile şi minciunile tuturor candidaţilor şi aşteaptă mi­nuni”, crede acesta.
La bufetul din sat, coniacul se scaldă-n bere de la ora 11 dimineaţa. „Oamenii serio­şi stau acasă, au tras vinul, merg doar seara la crîşmă, acum găseşti doar beţivani”, spunea Marcel Cazacu, fără să-i ştie pe Ovidiu şi Va­sile, care erau deja la a doua bere şi-un coniac cînd m-am aşezat lîngă ei la masă. Nea Ovi­diu, bărbat trecut de 70 de ani, spune că nu a votat niciodată în viaţa lui cu nimeni, dar de luat a luat de la toţi care-au avut ceva de dat. „Ce-i primit nu-i bun primit?”, spune făcînd cu ochiul şi dezvelind o gură neagră ca cerul de toamnă, cu un singur dinte pe post de lună. Vasile n-a mai votat din ’96, cînd l-a dezamăgit Constantinescu şi cînd ţinea şi el cu Convenţia.

„Votați cu cine vreți voi, dar să iasă cine vrem noi”

Dacă structurile PDL au pierdut contro­lul asupra comunei Aroneanu, la Lungani roşul e culoarea preferată a tuturor cetăţenilor. „Sîn­tem un sat sărac, dom’le, ce să mai”, spune viceprimarul Constantin Ignat. Şi sărăcia se vede pe feţele, straiele şi casele oamenilor din Lungani. Oamenii îl salută pe viceprimar cu un respect amestecat cu teamă, cum salută elevii profesorul de matematică ce-i altoieşte zilnic. Bărbat corpolent, cu zîmbetul pe buze, viceprimarul spune că şi el, şi primarul sînt în partid dintotdeauna, şi se plînge că îi tot rup contracandidaţii afişele. „Lumea merge să voteze, ştie ce trebuie să fa­că, dacă mă înţelegeţi”, spune acesta rîzînd. Din întreaga populaţie a comunei de aproape 6.000 de oameni, spre 2.000 dintre ei sînt de etnie romă, şi foarte mulţi dintre aceştia din urmă trăiesc de pe baza ajutorului de la primărie. Oamenii din sat poves­tesc că în ziua în care se plătesc alocaţiile oa­me­nii vin să le ridice de la primărie şi apoi se opresc la crîşma primarului, din aceeaşi cur­te, să-şi plătească datoriile „la caiet” din lu­na trecută.

Cînd îl întreb pe viceprimar de oamenii de care mi-au povestit cei din sat că vin la primărie după ajutoare sociale, spune simplu că „omul necăjit, care trece printr-o urgenţă, vine la noi să-l ajutăm, PSD îi ajută pe necăjiţi”. Îmi explică faptul că sînt patru consilieri locali de etnie romă, înstăriţi, cu profesii bune, care îi mobilizează şi ei pe oameni „să iasă la vot în direcţia bună”. De aceea, la parlamentare au avut 82% pre­zen­ţă la vot, cea mai bună din judeţ, şi de aceea se aşteaptă anul acesta în primul tur la măcar 60%. „Mergem la oameni, ne întîlnim cu ei şi le spunem: votaţi cu cine vreţi voi, dar să iasă cine vrem noi. Că doar ce, nu e ilegal”, povesteşte viceprimarul, spunînd că nu se supără pe cei care rup afişele PSD.

În acelaşi timp, avizierul din faţa pri­mă­riei are doar afişe cu Victor Ponta, iar pe crîş­ma primarului, printre feţele lui şi ale lui Ponta, apare un afiş albastru cu Tări­cea­nu. „Pe el ni s-a spus că putem să-l păstrăm, că-i de-al casei”, rîde pe sub mustața deasă viceprimarul. Iar pentru alegerile de ieri, pri­­mă­ria a fost precaută: a tipărit afișe cu bule­ti­nul de vot, ca să-i învețe și pe cei care nu știu să citească cum să pună ștampila, eventual și pe cine trebuie.