Studenția în care pachetul de acasă trece mai întîi prin vamă

Părinții și copiii lor s-au pierdut demult unii de ceilalți, iar din această relație îndepărtată puțini se mai regăsesc.

Nu sînt puțini studenții care locuiesc în Iași fără părinți. Însă chiar dacă sînt din Constanța, Cluj Napoca, Timișoara sau Arad, tinerii care învață în Iași apucă să-și vadă, măcar în vacanță, părinții la față. Dar sînt unii pentru care sărbătorile au aceleași culori, mereu petrecute în Iași, unii care și-au văzut părinții ultima dată la celălalt capăt al unei camere web și care au trăit toată copilăria și studenția alături de bunici. Iar pe aceștia soarta i-a împărțit în două. Pe de o parte sînt cei care au reușit, fără imboldurile părinților, să reușească în viața. Alții, însă, ar fi avut nevoie de urecheală nu doar în școala primară ci și la facultate. Aceștia au ajuns să-și petreacă studenția în fața ecranelor păcănelelor, iar în ultima amintire pe care o au cu părinți este cea în care și unii și alții își fac bagajele pentru a pleca de acasă.

• Cătălina DOBROVICEANU, Patru părinți peste două meleaguri

• Mădălina OLARIU, Distanță cusută în cașmir

• Iulian BÎRZOI, Rătăcit între propriile ziduri

• Paul ANDRICI, Milităria de-acasă se uită peste hotare