Tatăl de la oraș al copiilor Pro Ruralis

Victor Geangalău vorbește încet, sigur și apăsat, dar cu duioșia unui părinte. Cînd merge își ține spatele drept și mîinile pe lîngă corp, întro simetrie perfectă. Din cînd în cînd, își așază haina și își potrivește mai bine ochelarii. Dacă ai noroc să-l cunoști o să ți se pară că tocmai ți s-a deschis dinaintea ochilor o enciclopedie în care cifrele s-au strîns în același loc cu bunătatea și cu dorința de a clădi oameni. Acum peste un deceniu și jumătate, Victor Geangalău înființa Asociația Pro Ruralis Iaşi şi se transforma astfel în “părinte” pentru cîteva sute de copii „supradotați” de la sat, care n-ar fi avut altă șansă să învețe.

„Pentru că n-am avut de ales, am început să lucrez de mic, la o fabrică de ciment, în Bicaz, așa că am urmat liceul seral”, spune Victor Geangalău, în timp ce se așază mai bine în scaunul de lemn care scârțâie a vechi. În clasa a X-a ajunsese ultimul din clasă la matematică, așa că într-o zi, cînd îl asculta pe unul dintre colegi explicînd la tablă o formulă geometrică s-a întrebat cu ce este el diferit de ceilalți încît să fie codaș. Doar de un an a fost nevoie după întrebarea aceea, ca lucrând în fiecare zi, să-i depășească pe toți și să ia examenul de bacalaureat cu nota cea mai mare. După ce-a părăsit liceul, cursul s-a îndreptat în mod firesc tot spre aceeași pasiune. A venit la Iași și a dat examen la Facultatea de Matematică şi Fizică.

După cinci ani petrecuți în amfiteatrele facultății, Victor Geangalău a lucrat ca profesor în mediul rural în Comuna Dumeşti şi la Profesională de Mecanici Agricoli Podu Iloaiei. Venit la Iaşi a predat la câteva licee cu şcoli postliceale. În anul 1990 a fost propus, la Cosfătuirea profesorilor de matematică din Judeţ, să preia funcţia de inspector şcolar la matematică. În acest cadru a fost Inspector școlar timp de opt ani la matematică și doi ani Inspector General cu Reforma Învăţământului. Tot atunci a început să scrie și cărți de matematică. Pe unele le-a făcut singur, iar altele în colaborare cu bunul său prieten, profesorul universitar Dan Brînzei. În ‘95 ieșea din tipar în zece mii de exemplare la Editura Junimea Iaşi şi Editura Universitas Chişinău cartea “1001 probleme de analiză matematică”. Pentru că cele două instituții aveau să se despartă la scurt timp, i s-a propus să-i fie plătită contravaloarea în „xeroxuri și mobilier vechi”, pe care urma să le aducă din Moldova cu un camion. A refuzat, așa că de pe urma acesteia i-a rămas doar o carte pe care și-a cumpărat-o dintr-un talcioc și pe care o păstrează ca amintire. Chiar dacă prima experiență n-a fost una tocmai plăcută, Victor Geangalău nu s-a oprit la o singură carte și a reușit să scrie alte 12 cărți de matematică în colaborare sau singur. Acestea au fost manuale sau culegeri de probleme majoritatea acreditate de Ministerul Învăţământului începand cu clasele a VII-a păna la clasele a XII-a. Printre ele au fost şi patru cărţi de “Matematici şcolare cu aplicaţii interdisciplinare” pentru clasele IX-XII.

Cunvintele dincolo de noi

Cînd s-a decis să-și îndepărteze gîndul puțin de la cifre, Victor Geangalău a așezat pe foi, cu dibăcie și imaginație, și cîteva dintre poveștile pe care le nutrise în imaginație de-a lungul timpului. Astfel, în 2009, a apărut la Editura Universitas XXI cartea „Dincolo de noi”, și mai tîrziu o alta, “Impresii de călătorie in Hong Kong, Singapore şi Macao” și despre experiența pe care a trăit-o acolo.

În 2001, cînd a plecat de la Inspectoratul Școlar Județean Iaşi și-a îndreptat pașii spre activitatea care avea să-l marcheze cel mai puternic, Asociația Pro Ruralis Iaşi. „Proiectul a fost înființat de Ziarul de Iași și Inspectoratul Școlar Județean, la ideea redactorului-șef Toni Hrițac și a inspectorului general Mihai Dumitriu. Eu m-am alăturat pentru că la rîndul meu a trebuit să lucrez de mic, așa că mi-a plăcut ideea de a ajuta acești copii. Cît am participat la inspecții prin şcolile din Judeţul Iaşi am văzut mulți tineri supradotați intelectual, care fie nu aveau nicio șansă să vină la Iași pentru că nu își permiteau, fie care au venit și au fost nevoiți să se întoarcă acasă”, spune Victor Geangalău, în timp ce își așază mîneca hainei. Profesorul a reușit să transforme ideea în “Asociaţia Pro Ruralis Iaşi” cu Proiectul “Burse pentru elevii din mediul rural cu coeficient de inteligenţă superior provenind din medii defavorizate ”.

Ca să strîngă elevii în proiect, alături de o echipă de psihopedagogi, Victor Geangalău, și-a răblăgit două mașini pe drumurile neastfaltate dintre sate. Majoritatea directorilor de şcoli, pe baza unui program prestabilit, se îngrijeau să strîngă copiii dinainte într-o sală de clasă, la ora stabilită, unde psihopedagogii îi puneau să susțină teste grilă ca să le afle coeficientul de inteligență. Tot în aceeași zi testele erau corectate iar, elevii și părinții deopotrivă, strînși în careu, aflau rezultatele. Selectați erau doar cei care aveau coeficientul de inteligenţă de minimum 120 și care proveneau din familii defavorizate, conform Anchetelor Sociale. „Uneori am dat din nou test unor elevi care aveau IQ 119, de exemplu, și care n-aveau un părinte sau ambii părinţi. Le spuneam să vină la Iaşi și să mai încerce”, mărturisește profesorul zîmbind a confesiune.

Roți în loc de aripi

Pentru fiecare copil trebuia să asigure trei mese pe zi, cazare, haine și rechizite cu sprijinul sponsorilor. Apoi a trebuit să încheie colaborări și cu spitalele sau cu poliția. „De multe ori am ajuns eu înaintea salvării să iau copilul noaptea și să-l duc la spital. Devin ai tăi și nu-i simplu. Circa un sfert dintre ei n-aveau decît un părinte. Unul fie decedase, fie își abandonase familia. Între 5 și 10 % dintre copiii din an n-aveau niciunul părinţi”, își amintește Victor Geangalău și ochii i se întristează. Tot el organiza pentru copiii săi excursii, în țară și-n străinătate. Cînd era vremea plecării, profesorul urca elevii în autocar, punea profesori să-i supravegheze și el îi urma cu mașina proprie. Asta era metoda pe care o adoptase ca să evite complicațiile. În zona de camping, odată intrat, autocarul era prea mare ca să poată ieși noaptea în cazul unei urgențe, așa că mașina sa era tocmai potrivită pentru o eventuală fugă la spital. Își amintește cît de importantă a fost decizia asta atunci cînd unul dintre băieţi, bolnav de hemofilie, nu mai putea să-și oprească sîngerarea după ce se rănise la un picior. S-au urcat împreună în mașină și au ajuns la spitalul cel mai apropiat, în cel mai scurt timp posibil.

Pentru liniștea copiilor din program nu s-a dat înapoi nici atunci cînd a fost nevoie să înfrunte diferite prejudecăţi cu interese ale unor părinților alcoolici, care le luau alocaţia. Mai greu decît toate astea îi era să facă atît munca practică, care presupunea strîngerea banilor și menținerea relațiilor cu sponsorii, dar și să le stea aproape tinerilor. Ca să fie cît mai sigur că toate se desfășurau așa cum trebuie, era nevoie să le cunoscă profesorii, diriginţii, supraveghetorii din cămine și să le facă vizite la internat. Pentru că era imposibil să-i poată vedea pe toți își stabilise un responsabil de cămin cu care era mereu în contact telefonic. Pînă anul trecut 147 de tineri din programul Pro Ruralis au terminat facultatea sau încă erau studenți. Asociația ajutase pînă în 2016 aproape 1228 de copiii/ani şcoală. „Niciun copil n-a avut sub media 9 la purtare și nici unul nu a picat proba de bacalaureat. Le-am spus că dacă au media sub 9 sînt obligat să îi scot din proiect pentru că așa am stabilit încă de la intrare, prin obiectivele asociaţiei”, își amintește profesorul.

Anul trecut, Victor Geangalău anunța în ultimul Consiliu Director al Asociației că se retrage. Anii de muncă i-au șubrezit sănătatea și gîndul ăsta îl face să se întristeze. Timpul petrecut la Pro Ruralis avea să fie cuprins într-o carte, la îndemnul membrior fondatori. Inițial a refuzat s-o scrie pentru că știa, că odată apucat, n-are să se mai poată opri pînă nu termină. A adunat nopți de-a rîndul articole și interviuri în care se vorbea despre asociație și a luat legătura cu tinerii care au trecut prin Pro Ruralis și sînt acum medici, avocați sau profesori prin ţară şi străinătate. Pe mulți dintre ei și-i amintește clar și îi înșiră frumos, după nume, asociindu-le neapărat vreo întîmplare sau vreo bucurie pe care i-au adus-o prin strădania lor. Din această ultimă strădanie au ieșit patru capitole care însumează poze din 16 ani de activitate și liste lungi cu elevi merituoși. În fruntea listei stă probabil, așezat modest, numele domnului Victor Geangalău, “tatăl” copiilor de la Pro Ruralis I. Aceasta carte de bună practică urmează să apară sub egida asociaţiei şi a Ziarului de Iaşi. Pentru activitatea sa în cadrul Asociaţiei Pro Ruralis Iaşi, profesorul a primit peste 12 Premii de excelenţă la diferite Gale la nivel de ţară plus o Diplomă de Excelenţă din partea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România “pentru întreaga actiivitate desfăşurată, în cadrul Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, în vederea creşterii prestigiului învăţământului matematic românesc”.