TABLETĂ – Din spatele biroului oval
Supliment 1 martie 2011 Niciun comentariu la TABLETĂ – Din spatele biroului oval 4„La 12 ani am visat o clădire magnifică. Se făcea că eram la baza ei și încercam să-i văd vîrful, dar, oricît de mult aș fi încercat, cădeam de fiecare dată în fund, cu gîtul sucit, fără a reuși. Atunci mi-am dat seama de fapt cît de mică este lumea care ne înconjoară și cum, cu ajutorul prietenilor, poți face orice îți propui. Bine, trebuie să te mai ajute și capul puțin.”
În Biroul Oval au izbucnit rîsetele, unele politicoase, altele cu o sinceritate mascată. Oamenii de care era înconjurat președintele și-au dat seama atunci cît de mult îl respectă pe omul din fața lor. Și-au dat seama că au trecut opt ani de zile de cînd sînt alături de ei, două mandate chinuitoare și alegeri la fel de grele. Au fost acuzați că au cîștigat alegerile prin votul gloatei care nu gîndește, că nu au viziune politică. Omul din fața lor și-a îngropat bărbia în pumni și a continuat să vorbească înfundat, dar cu o bucurie imensă.
„Cînd am pornit la drum, nici unul dintre noi nu s-a gîndit că putem ajunge pînă aici. Ce naiba, mai mult am încercat marea cu degetul fără să știm să înnotăm. Ei bine, astăzi vreau să vă spun că, la 40 de ani, visul meu din copilărie s-a împlinit. Doar că nu mai sînt căzut cu fundul pe asfalt, ci stau la capătul celui mai rîvnit birou din lume”.
Era înnorat afară, vremea perfectă în viziunea lui. Terminîndu-și cele două mandate obligatorii, președintele își ținea ultima ședință administrativă. Din capătul biroului de la care a comandat invadarea Libiei și retragerea din Irak, niciodată lumea nu i s-a părut atît de mică. A primit ultimele aplauze cu mîna la inimă și a ținut în ele lacrimile de fericire pe care funcția nu-i permitea să le verse. „Patetic”, și-a spus.
Lîngă el a venit George, cel mai bun prieten al său de cînd erau copii. A luat scaunul cu rotile de mînere și a început să-l împingă pe rampa care cobora către ușa biroului.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu