„Artiști avem, maeștri avem, ce ne mai lipsește?”

Piața Unirii și-a găsit o menire nouă. Pînze, acuarele, tuburi de vopsea și ulei, șevalete, palete murdare de imaginații colorate, toate s-au strîns într-o Piață a Artelor, unde ieșenilor li s-a deschis un vernisaj de zece zile. Criticii, artiștii plastici și creațiile lor au ieșit din ateliere ca să facă sculpturi și portrete ale lumii așa cum o văd ei. Iar din pensulele care vor arde în foc de tabără vor rămîne expoziții care n-au văzut galerii, dar pe care le-a văzut tot Iașul.

30 de tineri artiști din Piața Unirii și-au lăsat pînzele deoparte pentru a participa la vernisajul expoziției „Simeza Ieșeană”, care a avut loc luni, 17 iunie, la Galeriile de artă N. Tonitza și Th. Pallady de pe strada Lăpușneanu, în cadrul Festivalului Internațional al Educației. Printre cei 30 de artiști ale căror lucrări sînt expuse la cele două galerii au luat parte la vernisaj Cristian Ungureanu, Constantin Tofan sau rectorul Universității de Arte „George Enescu”, prof. univ. dr. Atena-Elena Simionescu.

Prezent la eveniment, Felix Aftene, președintele Filialei din Iași a Uniunii Artiștilor Plastici, a afirmat că festivalul are un rol educativ pentru ieșenii de toate vîrstele. La rîndul său, Florin Mindirigiu, directorul FIE, a explicat că scopul festivalului este acela de a „coborî cultura în stradă”, unde arta este la îndemîna tuturor.

Lucrările care au umplut cele două săli și-au lăsat culorile și texturile cercetate de ochi formați.

Criticul de artă Petru Bejan, unul dintre moderatorii evenimentului, a menționat că în Iași sînt „artiști foarte buni, avem maeștri foarte buni, pe care putem conta. Ce ne lipsește? Un anume conservatorism care vorbește despre lipsa de racordare la ceea ce se practică în Occident. Foarte mulți au rămas în registrul tematic de acum două-trei decenii”. Acesta a mai afirmat că „ce-ar putea învăța maeștrii de la cei tineri este grija cu care își construiesc proiectele”.

30 de lucrări, picturi și sculpturi au umplut cele două săli și și-au lăsat culorile și texturile cercetate de ochi formați sau diletanți. Ochi care se cunosc și care își împart respect, fie că vorbele pornesc dinspre discipol către maestru, fie că cei „consacrați” sînt cei care își recunosc ucenicii.

Petru Bejan a punctat că „ne mai lipsește solidaritatea. Am observat că avem în Iași aproape o sută de publicuri. Folosesc pluralul pentru că nu avem un public omogen, fiecare artist are propriul public. Se întîmplă ca la vernisaje să nu ai despre ce vorbi pentru că sînt invitați doar vecinii de bloc sau cei din familie”. Însă la acest vernisaj, oricîte publicuri ar fi participat, au despicat cu toții arta cu aceiași ochi iscoditori. Chiar dacă aveau în fața lor ultima pată de culoare pe pînză sau doar schița în creion.