TABLETĂ – În rug pentru poeți
Supliment 1 martie 2011 Niciun comentariu la TABLETĂ – În rug pentru poeți 4E unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, cu care împart pînă și singurul bob de strugure rătăcit prin buzunar, dar pe care nu îl voi convinge niciodată că oamenii nu se împart după culoare.
O fi vreun defect al acestei meserii care te face să îi strîngi pe toți în palmă, între linia vieții și celelalte, în care țigăncile îți ghicesc viața neadevărată. Cu fiecare drum pe care îl parcurg cu trenul, autostopul sau în cabina unui tir în care și-ar face loc o armată de suflete, oamenii pe care îi găsesc la celălalt capăt al traseului îmi par, în amărăciunea sau șmecheria lor, cu gîndurile și vorba curată. Aceștia îmi sînt, dincolo de niște personaje pitorești de reportaj, substanțe din care îmi extrag seva și lecțiile de viață. Copiii bolnavi de SIDA, cu virusul ascuns de văzul lumii după un gard de durere, m-au convins că uneori e mai bine să taci. În ziua în care am călcat bordura ce despărțea locuințele sociale ale unor romi gălăgioși, am învățat că demnitatea poate sfida orice judecată din lume. Abia atunci cînd am stat în fața unui om cu înfățișare hibridă, sufletul mi-a vibrat mai intens. A trebuit să trec eu însămi proba toleranței, să îmi adun fărîmele rătăcite de îngăduință și să zămislesc un text din care ceilalți l-ar iubi din prima.
Prietenul acesta al meu a zîmbit mereu cu subînțeles cînd i-am împărtășit din poveștile mele. Ar aduna toți romii într-o casă și le-ar da foc doar pentru că un pitic i-a furat, acum cîțiva an, portofelul.
Pentru ființe ca el aș număra o viață întreagă traversele căilor ferate pentru ca, într-un final, să îl văd drăgănind cu privirea un suflet care a avut curajul sau nenorocul de a se distinge din mulțime. Pentru ei, oamenii cu o poezie a vieții precară de tot.
Lina VDOVÎI
Adaugă un comentariu